Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

vineri, 16 decembrie 2011

LIBERARE CONDITIONATA - RECURS IN INTERESUL LEGII 2011

DAT FIIND CARACTERUL SPECIAL AL sARBATORILOR DE iARNA, LEGIUITORUL SI-A PROPUS SA FACA LUMINA SI IN CAZUL ''LIBERARII CONDITIONATE''!!
Cu mai multe informatii in cele ce urmeaza:

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 886 din 14 decembrie 2011, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 17 din 17 octombrie LIBERARE CONDITIONATA - RECURS IN INTERESUL LEGII 20112011 (Decizia 17/2011) privind examinarea recursului in interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala, respectiv daca, cu ocazia examenului de temeinicie efectuat in baza textului indicat, simpla constatare a subzistentei temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva este suficienta sau, dimpotriva, subzistenta temeiurilor este o conditie prealabila, dupa verificarea careia se impune un examen de oportunitate pentru a determina daca buna desfasurare a procesului penal, ca scop al masurii preventive, se poate realiza si prin liberarea provizorie.

1. Obiectul recursului in interesul legii

Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala, respectiv daca, la realizarea examenului de temeinicie in baza textului indicat, simpla constatare a subzistentei temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva este suficienta sau, dimpotriva, subzistenta temeiurilor este o conditie prealabila, dupa verificarea careia se impune un examen de oportunitate pentru a determina daca buna desfasurare a procesului penal, ca scop al masurii preventive, se poate realiza si prin liberarea provizorie.

2. Optica jurisprudentiala

I. a) Unele instante, facand trimitere si la scopul procesului penal, au apreciat ca, din constatarea subzistentei temeiurilor care au determinat arestarea preventiva, se impune concluzia ca liberarea provizorie nu poate fi acordata.

In argumentarea acestei opinii, instantele au apreciat ca simpla indeplinire formala a conditiilor prevazute la art. 1602 din Codul de procedura penala nu poate duce automat la admiterea cererii, ci trebuie avute in vedere infractiunile pentru care inculpatul este cercetat, amploarea si complexitatea activitatii infractionale, perioada de timp in care aceasta s-a desfasurat, criterii in raport cu care se apreciaza daca mai subzista ori nu temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive.

b) La acelasi punct de vedere au aderat si instantele care, desi nu au analizat subzistenta temeiurilor arestarii preventive, au considerat ca atunci cand temeiul arestarii preventive l-a constituit art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, pericolul pentru ordinea publica nu poate fi inlaturat decat prin privare de libertate, liberarea provizorie neputandu-se dispune.

In motivarea acestei solutii, instantele au apreciat ca pentru a putea fi admisa cererea trebuie analizata si conditia ca lasarea in libertate a inculpatului sa nu prezinte pericol concret pentru ordinea publica, iar in cazul in care temeiul luarii masurii arestarii l-a reprezentat art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, este necesar, pentru a se putea dispune liberarea provizorie, ca acest pericol sa nu mai subziste, considerandu-se ca desi in mod formal pentru admiterea cererii de liberare provizorie legea prevede indeplinirea numai a anumitor conditii, din analiza de ansamblu a dispozitiilor legale aplicabile in materie rezulta si o conditie implicita si anume aceea ca lasarea in libertate a unei persoane sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica, caz in care pericolul nu poate fi inlaturat decat prin privare de libertate.

c) Alte instante au apreciat, dimpotriva, ca subzistenta temeiurilor in baza carora a fost dispusa arestarea preventiva este o conditie fara de care institutia liberarii provizorii nu este incidenta, o modificare sau incetare a acestor temeiuri atragand aplicarea altor institutii de drept procesual penal, respectiv inlocuirea ori revocarea arestarii preventive, iar ceea ce se impune a fi examinat in vederea admiterii cererii de liberare provizorie este daca buna desfasurare a procesului penal poate fi asigurata si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.

In sustinerea acestui punct de vedere, instantele au apreciat ca acordarea liberarii provizorii are ca premisa tocmai mentinerea temeiurilor care au stat la baza arestarii preventive, liberarea provizorie presupunand existenta masurii arestarii preventive, luata in conditii de legalitate si temeinicie si mentinuta in aceleasi conditii, organul judiciar apreciind ca prelungirea ori mentinerea starii de arest nu mai apare necesara, liberarea devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii, instanta urmand sa verifice daca scopul procesului penal ar putea fi alterat prin punerea in libertate a inculpatului, avand in vedere si dispozitiile art. 136 din Codul de procedura penala.

d) Acelasi punct de vedere a fost exprimat si de instantele care, dupa constatarea expresa a faptului ca se mentin temeiurile arestarii preventive, au admis cererea de liberare provizorie.

Pentru a dispune astfel, instantele au apreciat ca acordarea liberarii provizorii nu este impiedicata de mentinerea temeiurilor care au determinat arestarea preventiva, intrucat daca acestea ar fi incetat ori s-ar fi modificat, respectiva masura ar fi trebuit revocata, respectiv, inlocuita, ceea ce se impune analizat fiind daca scopul masurii preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie, cu impunerea unui control judiciar care, prin continutul concret al obligatiilor care il compun, se infatiseaza ca o adevarata alternativa legala la insasi arestarea preventiva.

e) In opozitie cu acest din urma punct de vedere, alte instante au admis cereri de liberare provizorie pe considerentul ca pericolul pentru ordinea publica s-a diminuat cu trecerea timpului ori ca lasarea in libertate a inculpatului nu mai prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, chiar si atunci cand printre temeiurile in baza carora s-a dispus arestarea preventiva, alaturi de cele ale art. 148 lit. f) au fost avute in vedere si dispozitiile art. 148 lit. a) sau d) din Codul de procedura penala.

In motivarea solutiilor dispuse instantele au considerat ca pericolul social concret avut in vedere la luarea masurii arestarii s-a diminuat in timp, iar sustragerea inculpatului de la urmarirea penala nu mai este de actualitate si ca aspectele legate de revolta fata de ignorarea valorilor sociale si perceptia publica fata de necesitatea unei reactii din partea autoritatii judiciare s-au atenuat ori au disparut. Alte instante au considerat ca nu mai exista probe din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica ori ca temeiurile avute in vedere initial la luarea masurii arestarii nu se mai mentin in totalitate datorita faptului ca cele mai importante probatorii din cauza au fost deja administrate.

II. In fine, unele instante au concluzionat in sensul ca liberarea provizorie nu se poate acorda atunci cand arestarea preventiva a fost dispusa in temeiul art. 148 lit. a), b) sau d) din Codul de procedura penala, chiar daca a fost avut in vedere la luarea masurii si cazul prevazut la art. 148 lit. f) din acelasi cod.

Acest punct de vedere a fost argumentat pe dispozitiile art. 1602 alin. 2 teza I din Codul de procedura penala, potrivit carora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni, conditie apreciata ca fiind indeplinita in situatia in care temeiul in baza caruia s-a dispus arestarea preventiva a fost art. 148 lit. d) din Codul de procedura penala. S-a argumentat ca liberarea provizorie nu se poate dispune atunci cand sunt indicii ca inculpatul s-ar putea sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ipoteza avuta in vedere atunci cand arestarea preventiva a fost intemeiata pe dispozitiile art. 148 lit. a) din Codul de procedura penala, si nici in cazul in care din actele dosarului rezulta ca inculpatul ar putea zadarnici aflarea adevarului prin influentarea unui martor, considerent avut in vedere atunci cand mandatul de arestare preventiva a fost dat in temeiul art. 148 lit. b) din Codul de procedura penala.

3. Opinia procurorului general al PICCJ

Procurorul General a opinat in sensul ca instanta de judecata, cu ocazia examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, daca constata ca mai subzista temeiurile care au impus arestarea preventiva, este obligata sa verifice in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de admiterea cererii; daca constata ca nu mai subzista ori s-au schimbat temeiurile care au impus arestarea preventiva, va dispune revocarea, respectiv inlocuirea arestarii preventive.

In ipoteza in care temeiul arestarii preventive l-a constituit unul sau mai multe dintre cazurile prevazute la art. 148 lit. a), b), c) sau d) din Codul de procedura penala, exclusiv, cererea de liberare provizorie este inadmisibila.

S-a argumentat ca analiza temeiniciei cererii de liberare presupune verificarea indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala, dar si a aptitudinii pe care aceasta masura o va avea de a asigura efectiv scopul masurilor preventive, astfel cum sunt acestea reglementate de dispozitiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedura penala, in acest sens fiind si dispozitiile art. 1605 alin. 4 lit. b) si alin. 6 din Codul de procedura penala.

Astfel, s-a concluzionat ca pentru a se putea dispune liberarea provizorie este obligatoriu ca masura arestarii sa fi fost legal luata, prelungita si mentinuta, iar temeiurile arestarii sa subziste la momentul analizei cererii de liberare, dispozitiile legale care reglementeaza liberarea provizorie trebuind corelate cu dispozitiile art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala, care vizeaza inlocuirea masurii arestarii atunci cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei masuri, precum si cu cele ale art. 139 alin. 2 din acelasi cod, care prevad revocarea masurii preventive atunci cand, printre altele, nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea ei, in niciuna dintre cele doua ipoteze anterior enuntate liberarea provizorie nefiind solutia legala.

S-a mentionat, de asemenea, ca desi verificarea mentinerii temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea trebuie efectuata, aceasta nu este suficienta, simpla constatare a subzistentei acestora neconducand automat la respingerea cererii de liberare, judecatorul investit cu solutionarea cererii de liberare provizorie trebuind sa verifice modul in care scopul masurii preventive poate fi atins si prin liberarea provizorie.

Totodata, avand in vedere dispozitiile art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 136 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala s-a apreciat ca liberarea provizorie nu poate fi acordata in ipoteza luarii masurii arestarii preventive intemeiate pe dispozitiile art. 148 lit. a) (inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei), iar dispozitiile art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala fac inadmisibila liberarea provizorie in ipoteza in care arestarea preventiva a fost intemeiata pe dispozitiile art. 148 lit. b) (exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor ori expert sau prin distrugerea, alterarea ori sustragerea mijloacelor materiale de proba), art. 148 lit. c) (exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni) ori art. 148 lit. d) din Codul de procedura penala (inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune), in cazurile anterior expuse singurele solutii legale care se pot pronunta fiind fie mentinerea starii de arest preventiv, in ipoteza in care subzista temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri, fie inlocuirea/revocarea masurii arestarii, in ipoteza in care aceste temeiuri s-au modificat, respectiv au disparut.

Referitor la situatia in care temeiul luarii masurii arestarii l-a constituit cazul prevazut de art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, instanta investita cu solutionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune trebuie sa verifice daca buna desfasurare a procesului penal este ori nu afectata de liberarea invinuitului sau inculpatului, problema subzistentei pericolului pentru ordinea publica pe care lasarea in libertate a persoanei cercetate il reprezinta facand parte din analiza preliminara a cererii de liberare provizorie; in cazul in care se constata ca acest pericol s-a diminuat ori a disparut, solutia legala este de inlocuire a masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva, respectiv de revocare a masurii arestarii, iar nu de admitere a cererii de liberare provizorie.

4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:

“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si in consecinta:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala stabileste ca:

Instanta de judecata, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.″

Pentru Juridice.ro, Andrei PAP
MAI MULTE INFORMATII PE : http://www.juridice.ro/179091/ril-admis-cand-poate-fi-acordata-liberarea-provizorie.html

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Reţineţi: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.