Sediul materiei
Regimul juridic este reglementat in textul articolelor 1538-1543 (cartea V, titlul V, capitolul IV, sectiunea a IV-a din noul Cod civil), referiri la aceasta institutie regasindu-se si in cuprinsul altor articole: art. 1757 al. 2, art. 267 etc.
Notiune
Clauza penala este acea prevedere contractuala prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in caz ca nu va executa obligatia principala pe care si-a asumat-o.
Asadar, prin clauza contractuala partile determina anticipat echivalentul prejudiciului pe care l-ar suferi creditorul ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.
Caracteristici
Clauza penala are caracter accesoriu, dat fiind ca existenta ei este justificata de existenta unei obligatii principale. Ca urmare, nulitatea obligatiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale, dar nu si invers.
Clauza penala intervine ca sanctiune pentru neexecutarea obligatiei principale, pentru executarea ei cu intarziere sau necorespunzatoare.
Creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul in care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea obligatiilor la timp sau in locul stabilit. In acest din urma caz, creditorul poate cere atat executarea obligatiei principale, cat si a penalitatii, daca nu renunta la acest drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei.
Elemente de noutate
Regimul juridic al clauzei penale nu a suferit modificari importante, unele dintre elementele de noutate reprezentand solutii consacrate anterior pe cale doctrinara si jurisprudentiala. Astfel, nu au intervenit schimbari esentiale cu privire la natura juridica (modalitate de evaluare a prejudiciului suferit) si caracterul accesoriu al clauzei penale, dar cu titlu de noutate se prevad acum urmatoarele aspecte:
- a fost reglementata in mod expres prezumtia existentei prejudiciului, creditorul putand cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu;
- a fost prevazut dreptul instantei de a reduce cuantumul penalitatii in cazul in care este vadit excesiva fata de prejudiciul previzibil cauzat creditorului; totusi, chiar si in acest caz rolul sanctionator al clauzei penale este pastrat, legiuitorul impunand ca, si in cazul in care instanta reduce cuantumul prestatiei care constituie clauza penala, penalitatea astfel redusa trebuie sa ramana superioara obligatiei principale.
- penalitatea nu poate fi ceruta atunci cand executarea obligatiei a devenit imposibila din cauze neimputabile debitorului.
O SURSA MANAGER.RO
marți, 27 decembrie 2011
DIVORT , POTRIVIT SCHIMBARILOR DIN NOUL COD CIVIL 2011
Date teoretice si practice despre DIVORT in 2011 si pe mai tarziu...
- institutie care era reglementata de Codul Familiei, iar in Noul Cod Civil textele se regasesc in articolele 373 - 403), cu unele imbunatatiri;
- divortul inseamna desfacerea casatoriei;
Motivele de divort (art. 373 Cod civil)
Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti, ori la cererea unuia dintre soti care e acceptata de celalalt;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei sau culpa comuna a sotilor, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort.
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani; divortul se poate pronunta chiar din culpa exclusiva a sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu divortul, cand acesta se va pronunta fara a se mentiona culpa sotilor.
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei, caz in care desfacerea casatoriei se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
Proceduri de divort:
1. pe cale administrativa poate fi solutionat divortul prin acord, indiferent de durata casatoriei, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
- sotii isi exprima liber si neviciat consimtamantul, in fata ofiterului de stare civila de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor,
- nici unul dintre ei nu este pus sub interdictie judecatoreasca
- nu au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.
Cererea de divort se depune de catre soti impreuna, iar dupa un termen de gandire de 30 de zile de la inregistrarea cererii, sotii se prezinta personal si, daca ambii staruie sa divorteze, ofiterul de stare civila, dupa ce verifica valabilitatea consimtamantului, elibereaza certificatul de divort fara vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.
2. prin procedura notariala pot fi solutionate:
- divortul prin acord al sotilor care nu au copii minori,
- divortul sotilor care au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
* numele de familie pe care sa il poarte dupa divort,
* exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti,
* stabilirea locuintei copiilor dupa divort,
* modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii,
* stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Competent este notarul de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor. Si in acest caz niciunul dintre soti nu trebuie sa fie pus sub interdictie, iar consimtamantul trebuie sa fie liber si neviciat. Cererea de divort se depune de catre soti impreuna, dar poate fi depusa si prin mandatar cu procura autentica. Dupa un termen de gandire de 30 de zile, sotii se prezinta personal, si, daca staruie sa divorteze, notarul public, dupa ce verifica valabilitatea consimtamantului, elibereaza certificatul de divort fara vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.
3. pe cale judiciara pot fi solutionate cererile de divort pentru oricare dintre motivele aratate, daca sotii se adreseaza direct instantei de judecata sau daca divortul administrativ sau notarial a fost respins. Competenta este instanta de tutela, iar pana la infiintarea sa, competenta apartine judecatoriei;
Efectele divortului in raporturile dintre soti:
Data desfacerii casatoriei:
- Casatoria este desfacuta din ziua in care hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva.
- Prin exceptie, daca reclamantul decedeaza in timpul procesului si actiunea de divort este continuata de mostenitorii sotului reclamant, casatoria se socoteste desfacuta la data decesului.
- In cazul divortului administrativ sau notarial, casatoria este desfacuta pe data eliberarii certificatului de divort.
Numele de familie dupa casatorie
- La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei.
- Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.
- Daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.
Efecte cu privire la regimul matrimonial
- In cazul divortului, regimul matrimonial inceteaza intre soti la data introducerii cererii de divort.
- Oricare dintre soti sau amandoi, impreuna, in cazul divortului prin acordul lor, pot cere instantei de divort sa constate ca regimul matrimonial a incetat de la data separatiei in fapt.
- Actele de instrainare sau de grevare, precum si actele din care se nasc obligatii in sarcina comunitatii, incheiate de unul dintre soti dupa data introducerii cererii de divort pot fi anulate daca au fost facute in frauda celuilalt sot.
Despagubiri, prestatii compensatorii, obligatii de intretinere intre fostii soti
- despagubiri: sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca. Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotararea de divort. Despagubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestatia compensatorie.
- obligatia de intretinere intre soti inceteaza prin desfacerea casatoriei. Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie ori in timpul casatoriei. Aceeasi obligatie intervine si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea este cauzata de o imprejurare in legatura cu casatoria.
- prestatia compensatorie: in cazul in care casatoria a durat cel putin 20 de ani, iar divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o solicita. Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de intretinere. Prestatia compensatorie nu se poate solicita decat odata cu desfacerea casatoriei. Prestatia compensatorie poate fi stabilita in bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori in natura, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului.
- institutie care era reglementata de Codul Familiei, iar in Noul Cod Civil textele se regasesc in articolele 373 - 403), cu unele imbunatatiri;
- divortul inseamna desfacerea casatoriei;
Motivele de divort (art. 373 Cod civil)
Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti, ori la cererea unuia dintre soti care e acceptata de celalalt;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei sau culpa comuna a sotilor, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort.
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani; divortul se poate pronunta chiar din culpa exclusiva a sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu divortul, cand acesta se va pronunta fara a se mentiona culpa sotilor.
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei, caz in care desfacerea casatoriei se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
Proceduri de divort:
1. pe cale administrativa poate fi solutionat divortul prin acord, indiferent de durata casatoriei, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
- sotii isi exprima liber si neviciat consimtamantul, in fata ofiterului de stare civila de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor,
- nici unul dintre ei nu este pus sub interdictie judecatoreasca
- nu au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.
Cererea de divort se depune de catre soti impreuna, iar dupa un termen de gandire de 30 de zile de la inregistrarea cererii, sotii se prezinta personal si, daca ambii staruie sa divorteze, ofiterul de stare civila, dupa ce verifica valabilitatea consimtamantului, elibereaza certificatul de divort fara vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.
2. prin procedura notariala pot fi solutionate:
- divortul prin acord al sotilor care nu au copii minori,
- divortul sotilor care au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
* numele de familie pe care sa il poarte dupa divort,
* exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti,
* stabilirea locuintei copiilor dupa divort,
* modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii,
* stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Competent este notarul de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor. Si in acest caz niciunul dintre soti nu trebuie sa fie pus sub interdictie, iar consimtamantul trebuie sa fie liber si neviciat. Cererea de divort se depune de catre soti impreuna, dar poate fi depusa si prin mandatar cu procura autentica. Dupa un termen de gandire de 30 de zile, sotii se prezinta personal, si, daca staruie sa divorteze, notarul public, dupa ce verifica valabilitatea consimtamantului, elibereaza certificatul de divort fara vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.
3. pe cale judiciara pot fi solutionate cererile de divort pentru oricare dintre motivele aratate, daca sotii se adreseaza direct instantei de judecata sau daca divortul administrativ sau notarial a fost respins. Competenta este instanta de tutela, iar pana la infiintarea sa, competenta apartine judecatoriei;
Efectele divortului in raporturile dintre soti:
Data desfacerii casatoriei:
- Casatoria este desfacuta din ziua in care hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva.
- Prin exceptie, daca reclamantul decedeaza in timpul procesului si actiunea de divort este continuata de mostenitorii sotului reclamant, casatoria se socoteste desfacuta la data decesului.
- In cazul divortului administrativ sau notarial, casatoria este desfacuta pe data eliberarii certificatului de divort.
Numele de familie dupa casatorie
- La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei.
- Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.
- Daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.
Efecte cu privire la regimul matrimonial
- In cazul divortului, regimul matrimonial inceteaza intre soti la data introducerii cererii de divort.
- Oricare dintre soti sau amandoi, impreuna, in cazul divortului prin acordul lor, pot cere instantei de divort sa constate ca regimul matrimonial a incetat de la data separatiei in fapt.
- Actele de instrainare sau de grevare, precum si actele din care se nasc obligatii in sarcina comunitatii, incheiate de unul dintre soti dupa data introducerii cererii de divort pot fi anulate daca au fost facute in frauda celuilalt sot.
Despagubiri, prestatii compensatorii, obligatii de intretinere intre fostii soti
- despagubiri: sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca. Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotararea de divort. Despagubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestatia compensatorie.
- obligatia de intretinere intre soti inceteaza prin desfacerea casatoriei. Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie ori in timpul casatoriei. Aceeasi obligatie intervine si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea este cauzata de o imprejurare in legatura cu casatoria.
- prestatia compensatorie: in cazul in care casatoria a durat cel putin 20 de ani, iar divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o solicita. Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de intretinere. Prestatia compensatorie nu se poate solicita decat odata cu desfacerea casatoriei. Prestatia compensatorie poate fi stabilita in bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori in natura, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului.
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: COMTRIBUTII SOCIALE 2012
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: COMTRIBUTII SOCIALE 2012: In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 913 din data de 22 decembrie 2011 a fost publicata Legea nr. 294/2011 a bugetului asigurari...
vineri, 23 decembrie 2011
CRACIUN FERICIT TUTUROR ....
DRAGII MEI,
Sarbatoarea in spiritul sfant al Craciunului, este cand bunatatea noastra ne va patrunde-n gand, cand vom putea pleca privirea spre cei infrigurati si-i vom simti aproape, si-i vom trata drept frati ! Cand celor mult prea singuri, de semeni parasiti, sa le-aratam un gest ca totusi sunt iubiti ! Si-atunci e sarbatoare si nimeni nu-i uitat, e un Craciun cu soare in stil adevarat !
Un mesaj de la prieteni ...pentru prieteni :)
Sarbatoarea in spiritul sfant al Craciunului, este cand bunatatea noastra ne va patrunde-n gand, cand vom putea pleca privirea spre cei infrigurati si-i vom simti aproape, si-i vom trata drept frati ! Cand celor mult prea singuri, de semeni parasiti, sa le-aratam un gest ca totusi sunt iubiti ! Si-atunci e sarbatoare si nimeni nu-i uitat, e un Craciun cu soare in stil adevarat !
Un mesaj de la prieteni ...pentru prieteni :)
joi, 22 decembrie 2011
PLANGERE IMPOTRIVA REZOLUTIEI PROCURORULUI
Intrebare: Ce cale de atac mai pot formula avand in vedere faptul ca am depus plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata, iar judecatorul mi-a respins-o?
Raspuns: In conformitate cu dispozitiile art. 278 ind.1 alin 10 Cod procedura penala modificat prin Legea 202/2010, hotararea prin care judecatorul solutioneaza, potrivit alin 8, plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata este definitiva, iar in baza art. XXIV alin 1 din Legea 202/2010 numai hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a acestei legi raman supuse cailor de atac sub care a inceput procesul.
In consecinta, hotararile prin care judecatorul solutioneaza plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata, pronuntate dupa intrarea in vigoare a Legii 202/2010, chiar in rejudecare, sunt definitive, recursul fiind inadmisibil.
Raspuns: In conformitate cu dispozitiile art. 278 ind.1 alin 10 Cod procedura penala modificat prin Legea 202/2010, hotararea prin care judecatorul solutioneaza, potrivit alin 8, plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata este definitiva, iar in baza art. XXIV alin 1 din Legea 202/2010 numai hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a acestei legi raman supuse cailor de atac sub care a inceput procesul.
In consecinta, hotararile prin care judecatorul solutioneaza plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata, pronuntate dupa intrarea in vigoare a Legii 202/2010, chiar in rejudecare, sunt definitive, recursul fiind inadmisibil.
AVOCATUL MARTORULUI ?
Baroul Cluj a dat publicitatii raspunsurile primite de la Consiliul Superior al Magistraturii si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie fata de situatia semnalata de avocati ai Baroului Cluj privind nepermiterea de catre DIICOT Cluj Napoca la asistarea clientilor ca martori in faza de urmarire penala intrucat nu exista reglementare in acest sens.
Baroul Cluj a invocat prevederile din Legea 51/1995 privind organizarea si functionarea profesiei de avocat potrivit carora “avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata instantelor autoritatilor judecatoresti si a altor organe de jurisdictie, a organelor de urmarire penala….”
CSM a raspuns ca solicitarea Baroului Cluj excede competentelor sale, intrucat acesta nu poate exprima opinii cu privire la masurile dispuse de procuror pe parcursul urmaririi penale, legalitatea acestora fiind cenzurata de procurorul ierarhic superior sau de instanta de judecata, atunci cand legea prevede.
Opinia Parchetului de pe langa ICCJ este ca martorii nu fac parte din categoria persoanelor care au calitatea de parti in procesul penal si, deci, nu pot fi asistati pe parcursul efectuarii unor activitati de urmarire penala ce implica prezenta lor in fata organului de urmarire penala.
In opinia mea, cata vreme martorul este persoana supusa unor repercursiuni de natura penala , si ma refer aici strict la marturia mincinoasa, in eventualitatea in care subiectul la care ne referim se dovedeste a fi in incadrarea pe care dispozitiile cuprinse in partea speciala a Codului Penal, mai exact ale cap. II, t. VI, art. 260, este tot mai evidenta necesitatea ca in astfel de conditii sa i se poata acorda asistenta prin avocat.
In concluzie unde exista regula avem si exceptie si anume, atunci cand martorul devine invinuit ca mai apoi sa avem fie un inculpat fie un caz de N.U.P. - insa pentru aceasta se impune respectarea dreptului la un proces echitabil si la aparare al oricarei persoane care detine o astfel de calitate.
Consider in incheiere necesitatea unor lucrari de cercetare si de aplicare practica in viata juridica a lucrurilor prin abordarea sistematica a insitutiei ''martorului'' - analizata intr-o perspectiva a practicii internationale ( a se vedea jurisprudenta CEDO)
Baroul Cluj a invocat prevederile din Legea 51/1995 privind organizarea si functionarea profesiei de avocat potrivit carora “avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata instantelor autoritatilor judecatoresti si a altor organe de jurisdictie, a organelor de urmarire penala….”
CSM a raspuns ca solicitarea Baroului Cluj excede competentelor sale, intrucat acesta nu poate exprima opinii cu privire la masurile dispuse de procuror pe parcursul urmaririi penale, legalitatea acestora fiind cenzurata de procurorul ierarhic superior sau de instanta de judecata, atunci cand legea prevede.
Opinia Parchetului de pe langa ICCJ este ca martorii nu fac parte din categoria persoanelor care au calitatea de parti in procesul penal si, deci, nu pot fi asistati pe parcursul efectuarii unor activitati de urmarire penala ce implica prezenta lor in fata organului de urmarire penala.
In opinia mea, cata vreme martorul este persoana supusa unor repercursiuni de natura penala , si ma refer aici strict la marturia mincinoasa, in eventualitatea in care subiectul la care ne referim se dovedeste a fi in incadrarea pe care dispozitiile cuprinse in partea speciala a Codului Penal, mai exact ale cap. II, t. VI, art. 260, este tot mai evidenta necesitatea ca in astfel de conditii sa i se poata acorda asistenta prin avocat.
In concluzie unde exista regula avem si exceptie si anume, atunci cand martorul devine invinuit ca mai apoi sa avem fie un inculpat fie un caz de N.U.P. - insa pentru aceasta se impune respectarea dreptului la un proces echitabil si la aparare al oricarei persoane care detine o astfel de calitate.
Consider in incheiere necesitatea unor lucrari de cercetare si de aplicare practica in viata juridica a lucrurilor prin abordarea sistematica a insitutiei ''martorului'' - analizata intr-o perspectiva a practicii internationale ( a se vedea jurisprudenta CEDO)
vineri, 16 decembrie 2011
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Amenzi mai mari in 2012 - atentie conducatorilor a...
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Amenzi mai mari in 2012 - atentie conducatorilor a...: Cine s-a bucurat ca salariul minim brut pe economie a crescut la 700 de lei si mai este si sofer, s-a bucurat cam degeaba, mai ales daca inc...
Amenzi mai mari in 2012 - atentie conducatorilor auto !!!
Cine s-a bucurat ca salariul minim brut pe economie a crescut la 700 de lei si mai este si sofer, s-a bucurat cam degeaba, mai ales daca incalca frecvent regulile de circulatie.
Asta pentru ca nivelul punctului de amenda se stabileste in functie de salariul minim brut pe economie. Astfel, de la 1 ianuarie 2012, soferii care vorbesc la telefon fara sistem hands-free vor fi penalizati tot cu doua puncte, numai ca acesta vor echivala cu o amenda cuprinsa intre 147 si 220 lei, fata de amenda veche de 134, respectiv 201 lei. De asemenea, cine nu poarta centura de siguranta sau opreste in locuri nepermise va ramane fara doua puncte de penalizare si va plati amenda tot de 147 - 220 de lei. Pentru stationarea in locuri nepermise, soferii sunt sanctionati cu 3 puncte de penalizare, dar vor plati amenda cuprinsa intre 295 si 370 lei, cu 27, respectiv 35 de lei in plus fata de valoarea amenzii stabilita pentru anul acesta.
Pentru mai multe informatii a se vedea :
http://www.manager.ro/articole/ultima-ora/nivelul-amenzilor-de-circulatie-va-creste-incepand-cu-2012-14817.html
Asta pentru ca nivelul punctului de amenda se stabileste in functie de salariul minim brut pe economie. Astfel, de la 1 ianuarie 2012, soferii care vorbesc la telefon fara sistem hands-free vor fi penalizati tot cu doua puncte, numai ca acesta vor echivala cu o amenda cuprinsa intre 147 si 220 lei, fata de amenda veche de 134, respectiv 201 lei. De asemenea, cine nu poarta centura de siguranta sau opreste in locuri nepermise va ramane fara doua puncte de penalizare si va plati amenda tot de 147 - 220 de lei. Pentru stationarea in locuri nepermise, soferii sunt sanctionati cu 3 puncte de penalizare, dar vor plati amenda cuprinsa intre 295 si 370 lei, cu 27, respectiv 35 de lei in plus fata de valoarea amenzii stabilita pentru anul acesta.
Pentru mai multe informatii a se vedea :
http://www.manager.ro/articole/ultima-ora/nivelul-amenzilor-de-circulatie-va-creste-incepand-cu-2012-14817.html
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: LIBERARE CONDITIONATA - RECURS IN INTERESUL LEGII...
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: LIBERARE CONDITIONATA - RECURS IN INTERESUL LEGII...: DAT FIIND CARACTERUL SPECIAL AL sARBATORILOR DE iARNA, LEGIUITORUL SI-A PROPUS SA FACA LUMINA SI IN CAZUL ''LIBERARII CONDITIONATE''!! Cu m...
LIBERARE CONDITIONATA - RECURS IN INTERESUL LEGII 2011
DAT FIIND CARACTERUL SPECIAL AL sARBATORILOR DE iARNA, LEGIUITORUL SI-A PROPUS SA FACA LUMINA SI IN CAZUL ''LIBERARII CONDITIONATE''!!
Cu mai multe informatii in cele ce urmeaza:
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 886 din 14 decembrie 2011, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 17 din 17 octombrie LIBERARE CONDITIONATA - RECURS IN INTERESUL LEGII 20112011 (Decizia 17/2011) privind examinarea recursului in interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala, respectiv daca, cu ocazia examenului de temeinicie efectuat in baza textului indicat, simpla constatare a subzistentei temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva este suficienta sau, dimpotriva, subzistenta temeiurilor este o conditie prealabila, dupa verificarea careia se impune un examen de oportunitate pentru a determina daca buna desfasurare a procesului penal, ca scop al masurii preventive, se poate realiza si prin liberarea provizorie.
1. Obiectul recursului in interesul legii
Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala, respectiv daca, la realizarea examenului de temeinicie in baza textului indicat, simpla constatare a subzistentei temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva este suficienta sau, dimpotriva, subzistenta temeiurilor este o conditie prealabila, dupa verificarea careia se impune un examen de oportunitate pentru a determina daca buna desfasurare a procesului penal, ca scop al masurii preventive, se poate realiza si prin liberarea provizorie.
2. Optica jurisprudentiala
I. a) Unele instante, facand trimitere si la scopul procesului penal, au apreciat ca, din constatarea subzistentei temeiurilor care au determinat arestarea preventiva, se impune concluzia ca liberarea provizorie nu poate fi acordata.
In argumentarea acestei opinii, instantele au apreciat ca simpla indeplinire formala a conditiilor prevazute la art. 1602 din Codul de procedura penala nu poate duce automat la admiterea cererii, ci trebuie avute in vedere infractiunile pentru care inculpatul este cercetat, amploarea si complexitatea activitatii infractionale, perioada de timp in care aceasta s-a desfasurat, criterii in raport cu care se apreciaza daca mai subzista ori nu temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive.
b) La acelasi punct de vedere au aderat si instantele care, desi nu au analizat subzistenta temeiurilor arestarii preventive, au considerat ca atunci cand temeiul arestarii preventive l-a constituit art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, pericolul pentru ordinea publica nu poate fi inlaturat decat prin privare de libertate, liberarea provizorie neputandu-se dispune.
In motivarea acestei solutii, instantele au apreciat ca pentru a putea fi admisa cererea trebuie analizata si conditia ca lasarea in libertate a inculpatului sa nu prezinte pericol concret pentru ordinea publica, iar in cazul in care temeiul luarii masurii arestarii l-a reprezentat art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, este necesar, pentru a se putea dispune liberarea provizorie, ca acest pericol sa nu mai subziste, considerandu-se ca desi in mod formal pentru admiterea cererii de liberare provizorie legea prevede indeplinirea numai a anumitor conditii, din analiza de ansamblu a dispozitiilor legale aplicabile in materie rezulta si o conditie implicita si anume aceea ca lasarea in libertate a unei persoane sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica, caz in care pericolul nu poate fi inlaturat decat prin privare de libertate.
c) Alte instante au apreciat, dimpotriva, ca subzistenta temeiurilor in baza carora a fost dispusa arestarea preventiva este o conditie fara de care institutia liberarii provizorii nu este incidenta, o modificare sau incetare a acestor temeiuri atragand aplicarea altor institutii de drept procesual penal, respectiv inlocuirea ori revocarea arestarii preventive, iar ceea ce se impune a fi examinat in vederea admiterii cererii de liberare provizorie este daca buna desfasurare a procesului penal poate fi asigurata si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
In sustinerea acestui punct de vedere, instantele au apreciat ca acordarea liberarii provizorii are ca premisa tocmai mentinerea temeiurilor care au stat la baza arestarii preventive, liberarea provizorie presupunand existenta masurii arestarii preventive, luata in conditii de legalitate si temeinicie si mentinuta in aceleasi conditii, organul judiciar apreciind ca prelungirea ori mentinerea starii de arest nu mai apare necesara, liberarea devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii, instanta urmand sa verifice daca scopul procesului penal ar putea fi alterat prin punerea in libertate a inculpatului, avand in vedere si dispozitiile art. 136 din Codul de procedura penala.
d) Acelasi punct de vedere a fost exprimat si de instantele care, dupa constatarea expresa a faptului ca se mentin temeiurile arestarii preventive, au admis cererea de liberare provizorie.
Pentru a dispune astfel, instantele au apreciat ca acordarea liberarii provizorii nu este impiedicata de mentinerea temeiurilor care au determinat arestarea preventiva, intrucat daca acestea ar fi incetat ori s-ar fi modificat, respectiva masura ar fi trebuit revocata, respectiv, inlocuita, ceea ce se impune analizat fiind daca scopul masurii preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie, cu impunerea unui control judiciar care, prin continutul concret al obligatiilor care il compun, se infatiseaza ca o adevarata alternativa legala la insasi arestarea preventiva.
e) In opozitie cu acest din urma punct de vedere, alte instante au admis cereri de liberare provizorie pe considerentul ca pericolul pentru ordinea publica s-a diminuat cu trecerea timpului ori ca lasarea in libertate a inculpatului nu mai prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, chiar si atunci cand printre temeiurile in baza carora s-a dispus arestarea preventiva, alaturi de cele ale art. 148 lit. f) au fost avute in vedere si dispozitiile art. 148 lit. a) sau d) din Codul de procedura penala.
In motivarea solutiilor dispuse instantele au considerat ca pericolul social concret avut in vedere la luarea masurii arestarii s-a diminuat in timp, iar sustragerea inculpatului de la urmarirea penala nu mai este de actualitate si ca aspectele legate de revolta fata de ignorarea valorilor sociale si perceptia publica fata de necesitatea unei reactii din partea autoritatii judiciare s-au atenuat ori au disparut. Alte instante au considerat ca nu mai exista probe din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica ori ca temeiurile avute in vedere initial la luarea masurii arestarii nu se mai mentin in totalitate datorita faptului ca cele mai importante probatorii din cauza au fost deja administrate.
II. In fine, unele instante au concluzionat in sensul ca liberarea provizorie nu se poate acorda atunci cand arestarea preventiva a fost dispusa in temeiul art. 148 lit. a), b) sau d) din Codul de procedura penala, chiar daca a fost avut in vedere la luarea masurii si cazul prevazut la art. 148 lit. f) din acelasi cod.
Acest punct de vedere a fost argumentat pe dispozitiile art. 1602 alin. 2 teza I din Codul de procedura penala, potrivit carora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni, conditie apreciata ca fiind indeplinita in situatia in care temeiul in baza caruia s-a dispus arestarea preventiva a fost art. 148 lit. d) din Codul de procedura penala. S-a argumentat ca liberarea provizorie nu se poate dispune atunci cand sunt indicii ca inculpatul s-ar putea sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ipoteza avuta in vedere atunci cand arestarea preventiva a fost intemeiata pe dispozitiile art. 148 lit. a) din Codul de procedura penala, si nici in cazul in care din actele dosarului rezulta ca inculpatul ar putea zadarnici aflarea adevarului prin influentarea unui martor, considerent avut in vedere atunci cand mandatul de arestare preventiva a fost dat in temeiul art. 148 lit. b) din Codul de procedura penala.
3. Opinia procurorului general al PICCJ
Procurorul General a opinat in sensul ca instanta de judecata, cu ocazia examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, daca constata ca mai subzista temeiurile care au impus arestarea preventiva, este obligata sa verifice in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de admiterea cererii; daca constata ca nu mai subzista ori s-au schimbat temeiurile care au impus arestarea preventiva, va dispune revocarea, respectiv inlocuirea arestarii preventive.
In ipoteza in care temeiul arestarii preventive l-a constituit unul sau mai multe dintre cazurile prevazute la art. 148 lit. a), b), c) sau d) din Codul de procedura penala, exclusiv, cererea de liberare provizorie este inadmisibila.
S-a argumentat ca analiza temeiniciei cererii de liberare presupune verificarea indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala, dar si a aptitudinii pe care aceasta masura o va avea de a asigura efectiv scopul masurilor preventive, astfel cum sunt acestea reglementate de dispozitiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedura penala, in acest sens fiind si dispozitiile art. 1605 alin. 4 lit. b) si alin. 6 din Codul de procedura penala.
Astfel, s-a concluzionat ca pentru a se putea dispune liberarea provizorie este obligatoriu ca masura arestarii sa fi fost legal luata, prelungita si mentinuta, iar temeiurile arestarii sa subziste la momentul analizei cererii de liberare, dispozitiile legale care reglementeaza liberarea provizorie trebuind corelate cu dispozitiile art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala, care vizeaza inlocuirea masurii arestarii atunci cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei masuri, precum si cu cele ale art. 139 alin. 2 din acelasi cod, care prevad revocarea masurii preventive atunci cand, printre altele, nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea ei, in niciuna dintre cele doua ipoteze anterior enuntate liberarea provizorie nefiind solutia legala.
S-a mentionat, de asemenea, ca desi verificarea mentinerii temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea trebuie efectuata, aceasta nu este suficienta, simpla constatare a subzistentei acestora neconducand automat la respingerea cererii de liberare, judecatorul investit cu solutionarea cererii de liberare provizorie trebuind sa verifice modul in care scopul masurii preventive poate fi atins si prin liberarea provizorie.
Totodata, avand in vedere dispozitiile art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 136 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala s-a apreciat ca liberarea provizorie nu poate fi acordata in ipoteza luarii masurii arestarii preventive intemeiate pe dispozitiile art. 148 lit. a) (inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei), iar dispozitiile art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala fac inadmisibila liberarea provizorie in ipoteza in care arestarea preventiva a fost intemeiata pe dispozitiile art. 148 lit. b) (exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor ori expert sau prin distrugerea, alterarea ori sustragerea mijloacelor materiale de proba), art. 148 lit. c) (exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni) ori art. 148 lit. d) din Codul de procedura penala (inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune), in cazurile anterior expuse singurele solutii legale care se pot pronunta fiind fie mentinerea starii de arest preventiv, in ipoteza in care subzista temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri, fie inlocuirea/revocarea masurii arestarii, in ipoteza in care aceste temeiuri s-au modificat, respectiv au disparut.
Referitor la situatia in care temeiul luarii masurii arestarii l-a constituit cazul prevazut de art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, instanta investita cu solutionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune trebuie sa verifice daca buna desfasurare a procesului penal este ori nu afectata de liberarea invinuitului sau inculpatului, problema subzistentei pericolului pentru ordinea publica pe care lasarea in libertate a persoanei cercetate il reprezinta facand parte din analiza preliminara a cererii de liberare provizorie; in cazul in care se constata ca acest pericol s-a diminuat ori a disparut, solutia legala este de inlocuire a masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva, respectiv de revocare a masurii arestarii, iar nu de admitere a cererii de liberare provizorie.
4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:
“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si in consecinta:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala stabileste ca:
Instanta de judecata, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.″
Pentru Juridice.ro, Andrei PAP
MAI MULTE INFORMATII PE : http://www.juridice.ro/179091/ril-admis-cand-poate-fi-acordata-liberarea-provizorie.html
Cu mai multe informatii in cele ce urmeaza:
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 886 din 14 decembrie 2011, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 17 din 17 octombrie LIBERARE CONDITIONATA - RECURS IN INTERESUL LEGII 20112011 (Decizia 17/2011) privind examinarea recursului in interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala, respectiv daca, cu ocazia examenului de temeinicie efectuat in baza textului indicat, simpla constatare a subzistentei temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva este suficienta sau, dimpotriva, subzistenta temeiurilor este o conditie prealabila, dupa verificarea careia se impune un examen de oportunitate pentru a determina daca buna desfasurare a procesului penal, ca scop al masurii preventive, se poate realiza si prin liberarea provizorie.
1. Obiectul recursului in interesul legii
Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala, respectiv daca, la realizarea examenului de temeinicie in baza textului indicat, simpla constatare a subzistentei temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea preventiva este suficienta sau, dimpotriva, subzistenta temeiurilor este o conditie prealabila, dupa verificarea careia se impune un examen de oportunitate pentru a determina daca buna desfasurare a procesului penal, ca scop al masurii preventive, se poate realiza si prin liberarea provizorie.
2. Optica jurisprudentiala
I. a) Unele instante, facand trimitere si la scopul procesului penal, au apreciat ca, din constatarea subzistentei temeiurilor care au determinat arestarea preventiva, se impune concluzia ca liberarea provizorie nu poate fi acordata.
In argumentarea acestei opinii, instantele au apreciat ca simpla indeplinire formala a conditiilor prevazute la art. 1602 din Codul de procedura penala nu poate duce automat la admiterea cererii, ci trebuie avute in vedere infractiunile pentru care inculpatul este cercetat, amploarea si complexitatea activitatii infractionale, perioada de timp in care aceasta s-a desfasurat, criterii in raport cu care se apreciaza daca mai subzista ori nu temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive.
b) La acelasi punct de vedere au aderat si instantele care, desi nu au analizat subzistenta temeiurilor arestarii preventive, au considerat ca atunci cand temeiul arestarii preventive l-a constituit art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, pericolul pentru ordinea publica nu poate fi inlaturat decat prin privare de libertate, liberarea provizorie neputandu-se dispune.
In motivarea acestei solutii, instantele au apreciat ca pentru a putea fi admisa cererea trebuie analizata si conditia ca lasarea in libertate a inculpatului sa nu prezinte pericol concret pentru ordinea publica, iar in cazul in care temeiul luarii masurii arestarii l-a reprezentat art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, este necesar, pentru a se putea dispune liberarea provizorie, ca acest pericol sa nu mai subziste, considerandu-se ca desi in mod formal pentru admiterea cererii de liberare provizorie legea prevede indeplinirea numai a anumitor conditii, din analiza de ansamblu a dispozitiilor legale aplicabile in materie rezulta si o conditie implicita si anume aceea ca lasarea in libertate a unei persoane sa nu prezinte pericol pentru ordinea publica, caz in care pericolul nu poate fi inlaturat decat prin privare de libertate.
c) Alte instante au apreciat, dimpotriva, ca subzistenta temeiurilor in baza carora a fost dispusa arestarea preventiva este o conditie fara de care institutia liberarii provizorii nu este incidenta, o modificare sau incetare a acestor temeiuri atragand aplicarea altor institutii de drept procesual penal, respectiv inlocuirea ori revocarea arestarii preventive, iar ceea ce se impune a fi examinat in vederea admiterii cererii de liberare provizorie este daca buna desfasurare a procesului penal poate fi asigurata si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.
In sustinerea acestui punct de vedere, instantele au apreciat ca acordarea liberarii provizorii are ca premisa tocmai mentinerea temeiurilor care au stat la baza arestarii preventive, liberarea provizorie presupunand existenta masurii arestarii preventive, luata in conditii de legalitate si temeinicie si mentinuta in aceleasi conditii, organul judiciar apreciind ca prelungirea ori mentinerea starii de arest nu mai apare necesara, liberarea devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii, instanta urmand sa verifice daca scopul procesului penal ar putea fi alterat prin punerea in libertate a inculpatului, avand in vedere si dispozitiile art. 136 din Codul de procedura penala.
d) Acelasi punct de vedere a fost exprimat si de instantele care, dupa constatarea expresa a faptului ca se mentin temeiurile arestarii preventive, au admis cererea de liberare provizorie.
Pentru a dispune astfel, instantele au apreciat ca acordarea liberarii provizorii nu este impiedicata de mentinerea temeiurilor care au determinat arestarea preventiva, intrucat daca acestea ar fi incetat ori s-ar fi modificat, respectiva masura ar fi trebuit revocata, respectiv, inlocuita, ceea ce se impune analizat fiind daca scopul masurii preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie, cu impunerea unui control judiciar care, prin continutul concret al obligatiilor care il compun, se infatiseaza ca o adevarata alternativa legala la insasi arestarea preventiva.
e) In opozitie cu acest din urma punct de vedere, alte instante au admis cereri de liberare provizorie pe considerentul ca pericolul pentru ordinea publica s-a diminuat cu trecerea timpului ori ca lasarea in libertate a inculpatului nu mai prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, chiar si atunci cand printre temeiurile in baza carora s-a dispus arestarea preventiva, alaturi de cele ale art. 148 lit. f) au fost avute in vedere si dispozitiile art. 148 lit. a) sau d) din Codul de procedura penala.
In motivarea solutiilor dispuse instantele au considerat ca pericolul social concret avut in vedere la luarea masurii arestarii s-a diminuat in timp, iar sustragerea inculpatului de la urmarirea penala nu mai este de actualitate si ca aspectele legate de revolta fata de ignorarea valorilor sociale si perceptia publica fata de necesitatea unei reactii din partea autoritatii judiciare s-au atenuat ori au disparut. Alte instante au considerat ca nu mai exista probe din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica ori ca temeiurile avute in vedere initial la luarea masurii arestarii nu se mai mentin in totalitate datorita faptului ca cele mai importante probatorii din cauza au fost deja administrate.
II. In fine, unele instante au concluzionat in sensul ca liberarea provizorie nu se poate acorda atunci cand arestarea preventiva a fost dispusa in temeiul art. 148 lit. a), b) sau d) din Codul de procedura penala, chiar daca a fost avut in vedere la luarea masurii si cazul prevazut la art. 148 lit. f) din acelasi cod.
Acest punct de vedere a fost argumentat pe dispozitiile art. 1602 alin. 2 teza I din Codul de procedura penala, potrivit carora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni, conditie apreciata ca fiind indeplinita in situatia in care temeiul in baza caruia s-a dispus arestarea preventiva a fost art. 148 lit. d) din Codul de procedura penala. S-a argumentat ca liberarea provizorie nu se poate dispune atunci cand sunt indicii ca inculpatul s-ar putea sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, ipoteza avuta in vedere atunci cand arestarea preventiva a fost intemeiata pe dispozitiile art. 148 lit. a) din Codul de procedura penala, si nici in cazul in care din actele dosarului rezulta ca inculpatul ar putea zadarnici aflarea adevarului prin influentarea unui martor, considerent avut in vedere atunci cand mandatul de arestare preventiva a fost dat in temeiul art. 148 lit. b) din Codul de procedura penala.
3. Opinia procurorului general al PICCJ
Procurorul General a opinat in sensul ca instanta de judecata, cu ocazia examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, daca constata ca mai subzista temeiurile care au impus arestarea preventiva, este obligata sa verifice in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de admiterea cererii; daca constata ca nu mai subzista ori s-au schimbat temeiurile care au impus arestarea preventiva, va dispune revocarea, respectiv inlocuirea arestarii preventive.
In ipoteza in care temeiul arestarii preventive l-a constituit unul sau mai multe dintre cazurile prevazute la art. 148 lit. a), b), c) sau d) din Codul de procedura penala, exclusiv, cererea de liberare provizorie este inadmisibila.
S-a argumentat ca analiza temeiniciei cererii de liberare presupune verificarea indeplinirii conditiilor prevazute la art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala, dar si a aptitudinii pe care aceasta masura o va avea de a asigura efectiv scopul masurilor preventive, astfel cum sunt acestea reglementate de dispozitiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedura penala, in acest sens fiind si dispozitiile art. 1605 alin. 4 lit. b) si alin. 6 din Codul de procedura penala.
Astfel, s-a concluzionat ca pentru a se putea dispune liberarea provizorie este obligatoriu ca masura arestarii sa fi fost legal luata, prelungita si mentinuta, iar temeiurile arestarii sa subziste la momentul analizei cererii de liberare, dispozitiile legale care reglementeaza liberarea provizorie trebuind corelate cu dispozitiile art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala, care vizeaza inlocuirea masurii arestarii atunci cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei masuri, precum si cu cele ale art. 139 alin. 2 din acelasi cod, care prevad revocarea masurii preventive atunci cand, printre altele, nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea ei, in niciuna dintre cele doua ipoteze anterior enuntate liberarea provizorie nefiind solutia legala.
S-a mentionat, de asemenea, ca desi verificarea mentinerii temeiurilor in baza carora s-a dispus arestarea trebuie efectuata, aceasta nu este suficienta, simpla constatare a subzistentei acestora neconducand automat la respingerea cererii de liberare, judecatorul investit cu solutionarea cererii de liberare provizorie trebuind sa verifice modul in care scopul masurii preventive poate fi atins si prin liberarea provizorie.
Totodata, avand in vedere dispozitiile art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 136 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala s-a apreciat ca liberarea provizorie nu poate fi acordata in ipoteza luarii masurii arestarii preventive intemeiate pe dispozitiile art. 148 lit. a) (inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei), iar dispozitiile art. 1602 alin. 2 din Codul de procedura penala fac inadmisibila liberarea provizorie in ipoteza in care arestarea preventiva a fost intemeiata pe dispozitiile art. 148 lit. b) (exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor ori expert sau prin distrugerea, alterarea ori sustragerea mijloacelor materiale de proba), art. 148 lit. c) (exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni) ori art. 148 lit. d) din Codul de procedura penala (inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune), in cazurile anterior expuse singurele solutii legale care se pot pronunta fiind fie mentinerea starii de arest preventiv, in ipoteza in care subzista temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri, fie inlocuirea/revocarea masurii arestarii, in ipoteza in care aceste temeiuri s-au modificat, respectiv au disparut.
Referitor la situatia in care temeiul luarii masurii arestarii l-a constituit cazul prevazut de art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala, instanta investita cu solutionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune trebuie sa verifice daca buna desfasurare a procesului penal este ori nu afectata de liberarea invinuitului sau inculpatului, problema subzistentei pericolului pentru ordinea publica pe care lasarea in libertate a persoanei cercetate il reprezinta facand parte din analiza preliminara a cererii de liberare provizorie; in cazul in care se constata ca acest pericol s-a diminuat ori a disparut, solutia legala este de inlocuire a masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva, respectiv de revocare a masurii arestarii, iar nu de admitere a cererii de liberare provizorie.
4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursului, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:
“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si in consecinta:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala stabileste ca:
Instanta de judecata, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.″
Pentru Juridice.ro, Andrei PAP
MAI MULTE INFORMATII PE : http://www.juridice.ro/179091/ril-admis-cand-poate-fi-acordata-liberarea-provizorie.html
luni, 12 decembrie 2011
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Model decizie incetare CIM cu acordul partilor con...
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Model decizie incetare CIM cu acordul partilor con...: Adresa .................................................................................................. Inregistrata la Registrul Comertul...
Model decizie incetare CIM cu acordul partilor conform Noului Cod al Muncii 2011
Adresa ..................................................................................................
Inregistrata la Registrul Comertului din ...... sub nr. J.../...../.....
C.U.I. ....................................................................................................
Telefon: ......................................./Fax: ..............................................
Decizie DE INCETARE CU ACORDUL PARTILOR
Decizia nr. .........
din data de ............
Având in vedere cererea de incetare a raporturilor de munca nr. .... /......, cu acordul ambelor parti,
In temeiul dispozitiilor art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicata, si potrivit prevederilor Regulamentului intern al ......1;
Presedintele/Rectorul/Directorul General/Directorul ......2, numit prin ........ nr. ..../.....a ........;
DECIDE:
Art. 1. Incepând cu data de ........., D-nei/lui .........., având functia de ........ in cadrul ....... ii inceteaza contractul individual de munca inregistrat cu nr. .... /......., cu acordul ambelor parti.
Art. 2. Prezenta decizie poate fi contestata in termen de 45 de zile, la Tribunalul ......3.
Art. 3. (1) Compartimentul Resurse Umane si Contabilitate vor aduce la indeplinire prevederile prezentei decizii.
(2) Prezenta decizie isi produce efectele de la data comunicarii sale.
REPREZENTANŢII LEGALI ANGAJATOR4,
.....................
L.S.
Data comunicarii: ..............
Semnatura de luare la cunostinta a salariatului: ..............
Note- de completare:
1,2 Denumirea angajatorului.
3 Tribunalul in circumscriptia caruia domiciliaza salariatul/salariata. De exemplu, Tribunalul Municipiului Bucuresti Sectia a VIII-a Litigii de munca si asigurari sociale.
4 Potrivit regulilor specifice angajatorului. De exemplu: Director General, Director Economic, precum si Şef Resurse Umane si aviz juridic.
Inregistrata la Registrul Comertului din ...... sub nr. J.../...../.....
C.U.I. ....................................................................................................
Telefon: ......................................./Fax: ..............................................
Decizie DE INCETARE CU ACORDUL PARTILOR
Decizia nr. .........
din data de ............
Având in vedere cererea de incetare a raporturilor de munca nr. .... /......, cu acordul ambelor parti,
In temeiul dispozitiilor art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicata, si potrivit prevederilor Regulamentului intern al ......1;
Presedintele/Rectorul/Directorul General/Directorul ......2, numit prin ........ nr. ..../.....a ........;
DECIDE:
Art. 1. Incepând cu data de ........., D-nei/lui .........., având functia de ........ in cadrul ....... ii inceteaza contractul individual de munca inregistrat cu nr. .... /......., cu acordul ambelor parti.
Art. 2. Prezenta decizie poate fi contestata in termen de 45 de zile, la Tribunalul ......3.
Art. 3. (1) Compartimentul Resurse Umane si Contabilitate vor aduce la indeplinire prevederile prezentei decizii.
(2) Prezenta decizie isi produce efectele de la data comunicarii sale.
REPREZENTANŢII LEGALI ANGAJATOR4,
.....................
L.S.
Data comunicarii: ..............
Semnatura de luare la cunostinta a salariatului: ..............
Note- de completare:
1,2 Denumirea angajatorului.
3 Tribunalul in circumscriptia caruia domiciliaza salariatul/salariata. De exemplu, Tribunalul Municipiului Bucuresti Sectia a VIII-a Litigii de munca si asigurari sociale.
4 Potrivit regulilor specifice angajatorului. De exemplu: Director General, Director Economic, precum si Şef Resurse Umane si aviz juridic.
vineri, 9 decembrie 2011
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Modificari cu privire la ajutorul public judiciar ...
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Modificari cu privire la ajutorul public judiciar ...: In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 866 din data de 8 decembrie 2011 a fost publicata Legea nr. 251/2011 pentru modificarea Ordo...
Modificari cu privire la ajutorul public judiciar in materie civila
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 866 din data de 8 decembrie 2011 a fost publicata Legea nr. 251/2011 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila.
Ajutorul public judiciar reprezinta o forma de asistenta acordata de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil si garantarea accesului egal la actul de justitie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciara. Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar orice persoana fizica, in situatia in care nu poate face fata cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implica obtinerea unor consultatii juridice in vederea apararii unui drept sau interes legitim in justitie, fara a pune in pericol intretinerea sa ori a familiei sale.
Blocarea executarii siliteBlocarea executarii silite
Noul act normativ prevede ca ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, in oricare dintre formele prevazute de ordonanta. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat nu poate depasi, in cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalenta cu 10 salarii minime brute pe tara la nivelul anului in care a fost formulata cererea de acordare. In forma anterioara a actului normativ, valoarea ajutorului public judiciar nu putea depasi suma maxima echivalenta cu 12 salarii minime brute pe tara.
Beneficiaza de ajutor public judiciar persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 300 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat.
Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat in proportie de 50%.
Sumele reprezentand limitele de venit si limita maxima ce se poate acorda ca ajutor public judiciar se pot modifica prin hotarare a Guvernului.
Read more http://www.juridice.ro/178302/modificari-cu-privire-la-ajutorul-public-judiciar-in-materie-civila.html
Ajutorul public judiciar reprezinta o forma de asistenta acordata de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil si garantarea accesului egal la actul de justitie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciara. Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar orice persoana fizica, in situatia in care nu poate face fata cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implica obtinerea unor consultatii juridice in vederea apararii unui drept sau interes legitim in justitie, fara a pune in pericol intretinerea sa ori a familiei sale.
Blocarea executarii siliteBlocarea executarii silite
Noul act normativ prevede ca ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, in oricare dintre formele prevazute de ordonanta. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat nu poate depasi, in cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalenta cu 10 salarii minime brute pe tara la nivelul anului in care a fost formulata cererea de acordare. In forma anterioara a actului normativ, valoarea ajutorului public judiciar nu putea depasi suma maxima echivalenta cu 12 salarii minime brute pe tara.
Beneficiaza de ajutor public judiciar persoanele al caror venit mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 300 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseaza in intregime de catre stat.
Daca venitul mediu net lunar pe membru de familie, in ultimele doua luni anterioare formularii cererii, se situeaza sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseaza de catre stat in proportie de 50%.
Sumele reprezentand limitele de venit si limita maxima ce se poate acorda ca ajutor public judiciar se pot modifica prin hotarare a Guvernului.
Read more http://www.juridice.ro/178302/modificari-cu-privire-la-ajutorul-public-judiciar-in-materie-civila.html
recunoasterea vinovati
Recunoasterea vinovatiei. Exceptie de neconstitutionalitate admisa cu opinie separata
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 853 din data de 2 decembrie 2011 au fost publicate Deciziile Curtii Constitutionale nr. 1470/2011 si nr. 1483/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala.
Blocarea executarii silite Blocarea executarii silite
Exceptia a fost ridicata in dosare avand ca obiect cauze penale aflate in momente procesuale diferite (fond, apel, recurs si contestatie la executare).
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala cu denumirea marginala – Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, care au urmatorul continut:
“Pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata.
La termenul de judecata, instanta intreaba pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste, procedeaza la audierea acestuia si apoi acorda cuvantul procurorului si celorlalte parti. Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Daca pentru solutionarea actiunii civile se impune administrarea de probe in fata instantei, se va dispune disjungerea acesteia.
In caz de solutionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozitiile art. 334 si 340-344 se aplica in mod corespunzator.
Instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii.
Dispozitiile alin. 1-6 nu se aplica in cazul in care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata.
In caz de respingere a cererii, instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”
Autorii exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 referitor la Universalitatea legii, ale art. 16 privind Egalitatea in drepturi si ale art. 21 referitor la Accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la aparare, ale art. 53 privind Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind Dreptul la un proces echitabil.
1. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala, introduse prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, reglementeaza judecata in cazul recunoasterii vinovatiei.
Noua reglementare se regaseste si legislatia altor state si urmareste sa dea expresie dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, inlaturandu-se o procedura judiciara indelungata si costisitoare. Potrivit acestor dispozitii, daca in etapa judecatii in prima instanta inculpatul declara, pana la inceperea cercetarii judecatoresti, ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, apre ca inutila o readministrare de catre judecator a acelorasi probe care au dovedit acuzatia si despre care inculpatul a luat cunostinta cu prilejul prezentarii materialului de urmarire penala.
Curtea retine ca autorii exceptiei au criticat dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala intrucat prin termenul instituit, respectiv “pana la inceperea cercetarii judecatoresti”, este afectat principiul egalitatii in fata legii a cetatenilor, precum si principiul aplicarii legii penale mai favorabile pentru inculpatii care, desi se afla in aceeasi situatie juridica, din motive obiective independente de vointa lor pot fi sanctionati diferit pentru aceeasi fapta, in pofida faptului ca unii dintre acestia pot fi chiar coautori.
A. In ce priveste exceptia ridicata in dosarele aflate in fond, apel si recurs, pentru care nu s-au pronuntat hotarari judecatoresti definitive
Curtea constata ca dispozitiile contestate nu dispun in terminis cu privire la o sanctionare diferita a persoanelor care se afla in aceeasi situatie juridica. Institutia fiind nou-introdusa, implementarea ei in sistemul procesual penal poate genera, din cauza interpretarilor diferite, consecinte de anihilare a aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile pe considerente discriminatorii ce nu tin de o anumita atitudine asumata de catre inculpati ori de alte ratiuni obiective si rezonabile. Astfel de neajunsuri ar fi putut fi inlaturate prin introducerea in corpul Legii nr. 202/2010 a unor norme tranzitorii.
In acest sens, Curtea face trimitere la jurispudenta CEDO (Hotararea din 17 septembrie 2009, pronuntata in Cauza Scoppola impotriva Italiei, paragraful 106) si precizeaza ca desi legiuitorul nu a prevazut in terminis care este calea de urmat in cazul recunoasterii vinovatiei de catre inculpatii care au fost trimisi in judecata sub imperiul legii vechi, dar care, depasind momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti si pana la solutionarea definitiva a cauzei, se judeca potrivit noii legi, Curtea constata ca intr-o atare situatie este incident principiul legii penale mai favorabile. In cazul acestor situatii tranzitorii trebuie sa se tina seama de caracterul mixt al dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala, care consacra un caracter mai bland prin reducerea limitelor de pedeapsa.
In concluzie, Curtea constata ca dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care continua sa fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
B. In ce priveste exceptia ridicata in dosarele aflate in contestatie la executare, pentru care s-au pronuntat hotarari judecatoresti definitive
Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala referitor la judecata in cadrul recunoasterii vinovatiei nu are legatura cu solutionarea cauzelor in care a fost invocata, deoarece, asa cum rezulta din denumirea sa marginala, textul are in vedere o judecata, apartinand, cu exceptia situatiilor tranzitorii, numai fondului si care, deopotriva, trebuie sa fie operabila numai pana la pronuntarea unei hotarari definitive. Prin urmare nu este susceptibila de aplicabilitatea principiului retroactivitatii legii penale mai favorabile.
2. Curtea constata ca dispozitiile art. 3201 alin. 8 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie referitor la dreptul la un proces echitabil in ce priveste componenta referitoare la claritatea si previzibilitatea normelor juridice.
Art. 3201 alin. 8 din Codul de procedura penala dispune cu privire la posibilitatea judecatorului de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei inculpatului si de a continua judecata potrivit procedurii de drept comun.
O asemenea posibilitate este de principiu in acord cu actul de infaptuire a justitiei, insa, din cauza intelesului echivoc, textul nu respecta exigentele de claritate si previzibilitate pe care trebuie sa le contina orice dispozitie normativa.
Astfel, textul nu instituie granitele inlauntrul carora judecatorul poate respinge cererea formulata. In absenta unor criterii obiective, posibilitatea acordata judecatorului se poate lesne transforma intr-un abuz care nu poate fi cenzurat.
Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile art. 3201 alin. 8 din Codul de procedura penala nu ofera justitiabililor suficiente drepturi si garantii procesuale pentru apararea intereselor corespunzatoare pozitiei lor procesuale.
Pentru considerentele aratate, cu majoritate de voturi, Curtea Constitutionala decide:
- admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inlatura aplicarea legii penale mai favorabile;
– admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca alineatul final al art. 3201 din Codul de procedura penala este neconstitutional;
- respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata in contestatie la executare.
Opinie separata
In dezacord cu solutia pronuntata de Curtea Constitutionala, judecatoarea prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 alineatul final din Codul de procedura penala trebuia respinsa.
Prezentam textul opinie separate:
“1. Analizand dispozitiile alineatului final al art. 3201 din Codul de procedura penala, consider ca acestea nu incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie referitoare la dreptul la un proces echitabil, nefiind lipsite de claritate si previzibilitate, asa cum s-a constatat prin decizia sus-mentionata a Curtii Constitutionale.
Este adevarat ca textul in discutie lasa o marja de apreciere instantelor judecatoresti in ceea ce priveste solutionarea cererii inculpatului de judecare numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, insa norma este suficient de clara si precisa pentru a permite destinatarului sa actioneze conform continutului prevazut de aceasta, iar aprecierea lasata la latitudinea judecatorului intra – in mod indiscutabil – in continutul principiului infaptuirii justitiei, prevazut de art. 124 din Legea fundamentala.
In materia claritatii si previzibilitatii unui text de lege si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod constant, statuand ca previzibilitatea consecintelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absoluta, intrucat, oricat de dorita ar fi aceasta, ea ar da nastere la o rigiditate excesiva a reglementarii (Hotararea din 20 mai 1999, pronuntata in Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34). Totodata, prin Hotararea din 24 mai 2007, pronuntata in Cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni contra Romaniei, paragraful 35, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca insemnatatea notiunii de previzibilitate depinde in mare masura de contextul textului de lege, de domeniul pe care il acopera, precum si de numarul si calitatea destinatarilor sai. (A se vedea si Hotararea din 28 martie 1990, pronuntata in Cauza Groppera Radio AG si altii impotriva Elvetiei, paragraful 68.) Asa cum a retinut si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, invocand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, din cauza principiului generalitatii legilor, continutul acestora nu poate prezenta o precizie absoluta. Una din tehnicile-tip de reglementare consta in recurgerea mai degraba la categorii generale decat la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai putin vagi pentru a evita o rigiditate excesiva si a se putea adapta la schimbarile de situatie. Functia decizionala acordata instantelor serveste tocmai pentru a indeparta indoielile ce ar putea exista in privinta interpretarii normelor, tinand cont de evolutiile practicii cotidiene, cu conditia ca rezultatul sa fie coerent.
2. Apreciez ca posibilitatea judecatorului de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei si de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si o garantare a aplicarii prezumtiei de nevinovatie, mai ales in cazurile in care se exercita o presiune asupra inculpatului de a-si recunoaste vinovatia.
Referitor la incidenta prezumtiei de nevinovatie in cazul unei proceduri de recunoastere prealabila a vinovatiei, similare cu cea prevazuta de art. 3201 din Codul roman de procedura penala, este de mentionat Decizia nr. 2004-492 DC din 2 martie 2004 a Consiliului Constitutional francez, prin care acesta a statuat ca – in cadrul procedurii denumite “reconnaissance prealable de culpabilite”- judecatorul cauzei nu poate fi tinut de acceptarea vinovatiei de catre inculpat, ci “ii revine sarcina sa se asigure ca persoana respectiva a recunoscut, liber si sincer, ca este autorul faptelor si sa verifice realitatea acestora”. Prin aceeasi decizie, Consiliul Constitutional francez a statuat ca, in cazul in care emite o ordonanta de omologare a acordului de stabilire a vinovatiei, “judecatorul trebuie sa verifice nu numai realitatea consimtamantului persoanei, ci, in egala masura, si sinceritatea acesteia”.
Principiul prezumtiei de nevinovatie tinde a proteja o persoana invinuita de savarsirea unei fapte penale impotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit in mod legal si priveste ansamblul procedurii penale litigioase, fiind inclus si modul de administrare a probelor. (A se vedea Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 25 august 1987, pronuntata in Cauza Nolkenbockhoff impotriva Germaniei, paragraful 33.) Prin Hotararea din 6 decembrie 1988, pronuntata in Cauza Barbera, Messegue si Jabardo impotriva Spaniei, instanta de contencios al drepturilor omului a retinut ca acuzarea trebuie sa ofere suficiente probe care sa fundamenteze o eventuala declaratie de culpabilitate.
De altfel, o procedura similara cu cea reglementata de art. 3201 din Codul roman de procedura penala este prevazuta si in Italia, prin dispozitiile art. 421 din Codul italian de procedura penala. Astfel, in cadrul procedurii simplificate denumite “giudizio abbreviato”, judecatorul are posibilitatea de a respinge cererea de acordare a procedurii simplificate.
Prevederile alineatului final al art. 3201 din Codul de procedura penala – constatate de Curte ca fiind neconstitutionale – dau posibilitatea judecatorului de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei, caz in care instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. Acestea constituie o aplicare a principiului constitutional al infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentala, neputand fi admis ca judecatorului cauzei sa nu i se dea posibilitatea de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei atunci cand, de exemplu, nu este lamurit asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei, considerand ca judecata nu poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ci judecarea cauzei ar trebui sa se faca potrivit dreptului comun. Totodata, potrivit art. 3201 alin. (4) din Codul de procedura penala, “Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse”, iar, potrivit alin. (5) al aceluiasi articol, “Daca pentru solutionarea actiunii civile se impune administrarea de probe in fata instantei, se va dispune disjungerea acesteia”. Prin urmare, atunci cand, din probele administrate in cursul urmarii penale, nu rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite fara niciun dubiu si atunci cand nu sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanta judecatoreasca trebuie sa aiba posibilitatea de a respinge cererea de judecare in conditiile art. 3201 din Codul de procedura penala si de a reveni la judecarea cauzei potrivit dreptului comun.
In concluzie, apreciez nu numai ca dispozitiile art. 3201 alineatul final din Codul de procedura penala sunt constitutionale, ci si ca admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a acestora poate conduce la incalcarea unor drepturi si libertati fundamentale.”
Judecator,
prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 853 din data de 2 decembrie 2011 au fost publicate Deciziile Curtii Constitutionale nr. 1470/2011 si nr. 1483/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala.
Blocarea executarii silite Blocarea executarii silite
Exceptia a fost ridicata in dosare avand ca obiect cauze penale aflate in momente procesuale diferite (fond, apel, recurs si contestatie la executare).
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala cu denumirea marginala – Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, care au urmatorul continut:
“Pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, doar atunci cand inculpatul declara ca recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecata.
La termenul de judecata, instanta intreaba pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste, procedeaza la audierea acestuia si apoi acorda cuvantul procurorului si celorlalte parti. Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Daca pentru solutionarea actiunii civile se impune administrarea de probe in fata instantei, se va dispune disjungerea acesteia.
In caz de solutionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozitiile art. 334 si 340-344 se aplica in mod corespunzator.
Instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii.
Dispozitiile alin. 1-6 nu se aplica in cazul in care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata.
In caz de respingere a cererii, instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”
Autorii exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 referitor la Universalitatea legii, ale art. 16 privind Egalitatea in drepturi si ale art. 21 referitor la Accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovatie, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la aparare, ale art. 53 privind Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind Dreptul la un proces echitabil.
1. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala, introduse prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, reglementeaza judecata in cazul recunoasterii vinovatiei.
Noua reglementare se regaseste si legislatia altor state si urmareste sa dea expresie dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, inlaturandu-se o procedura judiciara indelungata si costisitoare. Potrivit acestor dispozitii, daca in etapa judecatii in prima instanta inculpatul declara, pana la inceperea cercetarii judecatoresti, ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, apre ca inutila o readministrare de catre judecator a acelorasi probe care au dovedit acuzatia si despre care inculpatul a luat cunostinta cu prilejul prezentarii materialului de urmarire penala.
Curtea retine ca autorii exceptiei au criticat dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala intrucat prin termenul instituit, respectiv “pana la inceperea cercetarii judecatoresti”, este afectat principiul egalitatii in fata legii a cetatenilor, precum si principiul aplicarii legii penale mai favorabile pentru inculpatii care, desi se afla in aceeasi situatie juridica, din motive obiective independente de vointa lor pot fi sanctionati diferit pentru aceeasi fapta, in pofida faptului ca unii dintre acestia pot fi chiar coautori.
A. In ce priveste exceptia ridicata in dosarele aflate in fond, apel si recurs, pentru care nu s-au pronuntat hotarari judecatoresti definitive
Curtea constata ca dispozitiile contestate nu dispun in terminis cu privire la o sanctionare diferita a persoanelor care se afla in aceeasi situatie juridica. Institutia fiind nou-introdusa, implementarea ei in sistemul procesual penal poate genera, din cauza interpretarilor diferite, consecinte de anihilare a aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile pe considerente discriminatorii ce nu tin de o anumita atitudine asumata de catre inculpati ori de alte ratiuni obiective si rezonabile. Astfel de neajunsuri ar fi putut fi inlaturate prin introducerea in corpul Legii nr. 202/2010 a unor norme tranzitorii.
In acest sens, Curtea face trimitere la jurispudenta CEDO (Hotararea din 17 septembrie 2009, pronuntata in Cauza Scoppola impotriva Italiei, paragraful 106) si precizeaza ca desi legiuitorul nu a prevazut in terminis care este calea de urmat in cazul recunoasterii vinovatiei de catre inculpatii care au fost trimisi in judecata sub imperiul legii vechi, dar care, depasind momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti si pana la solutionarea definitiva a cauzei, se judeca potrivit noii legi, Curtea constata ca intr-o atare situatie este incident principiul legii penale mai favorabile. In cazul acestor situatii tranzitorii trebuie sa se tina seama de caracterul mixt al dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala, care consacra un caracter mai bland prin reducerea limitelor de pedeapsa.
In concluzie, Curtea constata ca dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care continua sa fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
B. In ce priveste exceptia ridicata in dosarele aflate in contestatie la executare, pentru care s-au pronuntat hotarari judecatoresti definitive
Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala referitor la judecata in cadrul recunoasterii vinovatiei nu are legatura cu solutionarea cauzelor in care a fost invocata, deoarece, asa cum rezulta din denumirea sa marginala, textul are in vedere o judecata, apartinand, cu exceptia situatiilor tranzitorii, numai fondului si care, deopotriva, trebuie sa fie operabila numai pana la pronuntarea unei hotarari definitive. Prin urmare nu este susceptibila de aplicabilitatea principiului retroactivitatii legii penale mai favorabile.
2. Curtea constata ca dispozitiile art. 3201 alin. 8 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie referitor la dreptul la un proces echitabil in ce priveste componenta referitoare la claritatea si previzibilitatea normelor juridice.
Art. 3201 alin. 8 din Codul de procedura penala dispune cu privire la posibilitatea judecatorului de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei inculpatului si de a continua judecata potrivit procedurii de drept comun.
O asemenea posibilitate este de principiu in acord cu actul de infaptuire a justitiei, insa, din cauza intelesului echivoc, textul nu respecta exigentele de claritate si previzibilitate pe care trebuie sa le contina orice dispozitie normativa.
Astfel, textul nu instituie granitele inlauntrul carora judecatorul poate respinge cererea formulata. In absenta unor criterii obiective, posibilitatea acordata judecatorului se poate lesne transforma intr-un abuz care nu poate fi cenzurat.
Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile art. 3201 alin. 8 din Codul de procedura penala nu ofera justitiabililor suficiente drepturi si garantii procesuale pentru apararea intereselor corespunzatoare pozitiei lor procesuale.
Pentru considerentele aratate, cu majoritate de voturi, Curtea Constitutionala decide:
- admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inlatura aplicarea legii penale mai favorabile;
– admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca alineatul final al art. 3201 din Codul de procedura penala este neconstitutional;
- respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata in contestatie la executare.
Opinie separata
In dezacord cu solutia pronuntata de Curtea Constitutionala, judecatoarea prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3201 alineatul final din Codul de procedura penala trebuia respinsa.
Prezentam textul opinie separate:
“1. Analizand dispozitiile alineatului final al art. 3201 din Codul de procedura penala, consider ca acestea nu incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie referitoare la dreptul la un proces echitabil, nefiind lipsite de claritate si previzibilitate, asa cum s-a constatat prin decizia sus-mentionata a Curtii Constitutionale.
Este adevarat ca textul in discutie lasa o marja de apreciere instantelor judecatoresti in ceea ce priveste solutionarea cererii inculpatului de judecare numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, insa norma este suficient de clara si precisa pentru a permite destinatarului sa actioneze conform continutului prevazut de aceasta, iar aprecierea lasata la latitudinea judecatorului intra – in mod indiscutabil – in continutul principiului infaptuirii justitiei, prevazut de art. 124 din Legea fundamentala.
In materia claritatii si previzibilitatii unui text de lege si Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod constant, statuand ca previzibilitatea consecintelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absoluta, intrucat, oricat de dorita ar fi aceasta, ea ar da nastere la o rigiditate excesiva a reglementarii (Hotararea din 20 mai 1999, pronuntata in Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34). Totodata, prin Hotararea din 24 mai 2007, pronuntata in Cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni contra Romaniei, paragraful 35, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca insemnatatea notiunii de previzibilitate depinde in mare masura de contextul textului de lege, de domeniul pe care il acopera, precum si de numarul si calitatea destinatarilor sai. (A se vedea si Hotararea din 28 martie 1990, pronuntata in Cauza Groppera Radio AG si altii impotriva Elvetiei, paragraful 68.) Asa cum a retinut si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, invocand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, din cauza principiului generalitatii legilor, continutul acestora nu poate prezenta o precizie absoluta. Una din tehnicile-tip de reglementare consta in recurgerea mai degraba la categorii generale decat la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai putin vagi pentru a evita o rigiditate excesiva si a se putea adapta la schimbarile de situatie. Functia decizionala acordata instantelor serveste tocmai pentru a indeparta indoielile ce ar putea exista in privinta interpretarii normelor, tinand cont de evolutiile practicii cotidiene, cu conditia ca rezultatul sa fie coerent.
2. Apreciez ca posibilitatea judecatorului de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei si de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si o garantare a aplicarii prezumtiei de nevinovatie, mai ales in cazurile in care se exercita o presiune asupra inculpatului de a-si recunoaste vinovatia.
Referitor la incidenta prezumtiei de nevinovatie in cazul unei proceduri de recunoastere prealabila a vinovatiei, similare cu cea prevazuta de art. 3201 din Codul roman de procedura penala, este de mentionat Decizia nr. 2004-492 DC din 2 martie 2004 a Consiliului Constitutional francez, prin care acesta a statuat ca – in cadrul procedurii denumite “reconnaissance prealable de culpabilite”- judecatorul cauzei nu poate fi tinut de acceptarea vinovatiei de catre inculpat, ci “ii revine sarcina sa se asigure ca persoana respectiva a recunoscut, liber si sincer, ca este autorul faptelor si sa verifice realitatea acestora”. Prin aceeasi decizie, Consiliul Constitutional francez a statuat ca, in cazul in care emite o ordonanta de omologare a acordului de stabilire a vinovatiei, “judecatorul trebuie sa verifice nu numai realitatea consimtamantului persoanei, ci, in egala masura, si sinceritatea acesteia”.
Principiul prezumtiei de nevinovatie tinde a proteja o persoana invinuita de savarsirea unei fapte penale impotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit in mod legal si priveste ansamblul procedurii penale litigioase, fiind inclus si modul de administrare a probelor. (A se vedea Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 25 august 1987, pronuntata in Cauza Nolkenbockhoff impotriva Germaniei, paragraful 33.) Prin Hotararea din 6 decembrie 1988, pronuntata in Cauza Barbera, Messegue si Jabardo impotriva Spaniei, instanta de contencios al drepturilor omului a retinut ca acuzarea trebuie sa ofere suficiente probe care sa fundamenteze o eventuala declaratie de culpabilitate.
De altfel, o procedura similara cu cea reglementata de art. 3201 din Codul roman de procedura penala este prevazuta si in Italia, prin dispozitiile art. 421 din Codul italian de procedura penala. Astfel, in cadrul procedurii simplificate denumite “giudizio abbreviato”, judecatorul are posibilitatea de a respinge cererea de acordare a procedurii simplificate.
Prevederile alineatului final al art. 3201 din Codul de procedura penala – constatate de Curte ca fiind neconstitutionale – dau posibilitatea judecatorului de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei, caz in care instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun. Acestea constituie o aplicare a principiului constitutional al infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentala, neputand fi admis ca judecatorului cauzei sa nu i se dea posibilitatea de a respinge cererea de recunoastere a vinovatiei atunci cand, de exemplu, nu este lamurit asupra imprejurarilor de fapt ale cauzei, considerand ca judecata nu poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ci judecarea cauzei ar trebui sa se faca potrivit dreptului comun. Totodata, potrivit art. 3201 alin. (4) din Codul de procedura penala, “Instanta de judecata solutioneaza latura penala atunci cand, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse”, iar, potrivit alin. (5) al aceluiasi articol, “Daca pentru solutionarea actiunii civile se impune administrarea de probe in fata instantei, se va dispune disjungerea acesteia”. Prin urmare, atunci cand, din probele administrate in cursul urmarii penale, nu rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite fara niciun dubiu si atunci cand nu sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanta judecatoreasca trebuie sa aiba posibilitatea de a respinge cererea de judecare in conditiile art. 3201 din Codul de procedura penala si de a reveni la judecarea cauzei potrivit dreptului comun.
In concluzie, apreciez nu numai ca dispozitiile art. 3201 alineatul final din Codul de procedura penala sunt constitutionale, ci si ca admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a acestora poate conduce la incalcarea unor drepturi si libertati fundamentale.”
Judecator,
prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc
luni, 5 decembrie 2011
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Noul Cod Civil - Inscrierile in cartea funciara
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Noul Cod Civil - Inscrierile in cartea funciara: Noul Cod Civil - Inscrierile in cartea funciara < > textul a fost preluat de pe http://e-juridic.manager.ro/articole/noul-cod-civil_inscri...
Noul Cod Civil - Inscrierile in cartea funciara
Noul Cod Civil - Inscrierile in cartea funciara
<
Dispozitiile art. 876-915 C.civ., privitoare la cazurile, conditiile, efectele si regimul inscrierilor in cartea funciara, se aplica numai actelor si faptelor juridice incheiate sau, dupa caz, savarsite ori produse dupa intrarea in vigoare a Codului civil (art. 76 din Legea nr. 71/2011).
Inscrierile in cartea funciara efectuate in temeiul unor acte ori fapte juridice incheiate sau, dupa caz, savarsite ori produse anterior intrarii in vigoare a Codului civil din 2009 vor produce efectele prevazute de legea in vigoare la data incheierii acestor acte ori, dupa caz, la data savarsirii sau producerii acestor fapte, chiar daca aceste inscrieri sunt efectuate dupa data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009 (art. 77 din Legea nr. 71/2011).
In cazul in care, pentru prima data, s-au inscris in cartea funciara, fara cauza legitima, drepturi reale potrivit art. 581 din Legea nr. 7/1996, tertii dobanditori cu titlu oneros ai vreunui drept real imobiliar, intemeindu-se, cu buna-credinta, pe cuprinsul cartii funciare, nu se pot prevala contra adevaratilor proprietari, straini de cartea funciara, de dispozitiile art. 901 din C.civ. sau ale art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicata, dupa caz, cat timp nu s-a implinit termenul de uzucapiune tabulara prevazut de Codul civil din 2009 sau daca in acest termen s-a inscris o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare. In cazul inscrierilor efectuate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil din 2009 sunt aplicabile dispozitiile de drept comun privitoare la uzucapiune, in vigoare la data intrarii in posesia imobilului (art. 79 din Legea nr. 71/2011).
Cererile de inscriere, precum si actiunile in justitie, intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 7/1996, indiferent de data introducerii lor, se solutioneaza potrivit normelor materiale in vigoare la data incheierii actului sau, dupa caz, la data savarsirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus inscrierii, cu respectarea normelor procedurale in vigoare in momentul introducerii lor (art. 80 din Legea nr. 71/2011).>>
textul a fost preluat de pe http://e-juridic.manager.ro/articole/noul-cod-civil_inscrierile-in-cartea-funciara-8061.html
Autor:
Prof. dr. Gabriel Boroi
<
Dispozitiile art. 876-915 C.civ., privitoare la cazurile, conditiile, efectele si regimul inscrierilor in cartea funciara, se aplica numai actelor si faptelor juridice incheiate sau, dupa caz, savarsite ori produse dupa intrarea in vigoare a Codului civil (art. 76 din Legea nr. 71/2011).
Inscrierile in cartea funciara efectuate in temeiul unor acte ori fapte juridice incheiate sau, dupa caz, savarsite ori produse anterior intrarii in vigoare a Codului civil din 2009 vor produce efectele prevazute de legea in vigoare la data incheierii acestor acte ori, dupa caz, la data savarsirii sau producerii acestor fapte, chiar daca aceste inscrieri sunt efectuate dupa data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009 (art. 77 din Legea nr. 71/2011).
In cazul in care, pentru prima data, s-au inscris in cartea funciara, fara cauza legitima, drepturi reale potrivit art. 581 din Legea nr. 7/1996, tertii dobanditori cu titlu oneros ai vreunui drept real imobiliar, intemeindu-se, cu buna-credinta, pe cuprinsul cartii funciare, nu se pot prevala contra adevaratilor proprietari, straini de cartea funciara, de dispozitiile art. 901 din C.civ. sau ale art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicata, dupa caz, cat timp nu s-a implinit termenul de uzucapiune tabulara prevazut de Codul civil din 2009 sau daca in acest termen s-a inscris o actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare. In cazul inscrierilor efectuate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil din 2009 sunt aplicabile dispozitiile de drept comun privitoare la uzucapiune, in vigoare la data intrarii in posesia imobilului (art. 79 din Legea nr. 71/2011).
Cererile de inscriere, precum si actiunile in justitie, intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 7/1996, indiferent de data introducerii lor, se solutioneaza potrivit normelor materiale in vigoare la data incheierii actului sau, dupa caz, la data savarsirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus inscrierii, cu respectarea normelor procedurale in vigoare in momentul introducerii lor (art. 80 din Legea nr. 71/2011).>>
textul a fost preluat de pe http://e-juridic.manager.ro/articole/noul-cod-civil_inscrierile-in-cartea-funciara-8061.html
Autor:
Prof. dr. Gabriel Boroi
joi, 1 decembrie 2011
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: LA MULTI ANI TUTUROR ROMANILOR ...DE 1 DECEMBRIE ...
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: LA MULTI ANI TUTUROR ROMANILOR ...DE 1 DECEMBRIE ...: Dragi Romani, Cu ocazia zilei Nationale de 1 Decembrie 2011, imi exprim inca o data bucuria de a fi roman, prin a ura tuturor celor prin ale...
LA MULTI ANI TUTUROR ROMANILOR ...DE 1 DECEMBRIE 2011 !!!!
Dragi Romani,
Cu ocazia zilei Nationale de 1 Decembrie 2011, imi exprim inca o data bucuria de a fi roman, prin a ura tuturor celor prin ale caror vene curge ''un sange de Roman....''
Un sincer LA MULTI ANI !!
Fie ca sarbatoarea de astazi sa aduca mai multa seninatate si bucurie pe chipurile compatriotilor acestei Tari minunate..ROMANIA !
...Asemenea tin sa le urez o petrecere frumoasa, cu muzica traditionala si fasole cu ciolan....
LA MULTI ANI ROAMNIA!!!
Cu drag,
AV. DRD. BARBULESCU ION-SEBASTIAN
Cu ocazia zilei Nationale de 1 Decembrie 2011, imi exprim inca o data bucuria de a fi roman, prin a ura tuturor celor prin ale caror vene curge ''un sange de Roman....''
Un sincer LA MULTI ANI !!
Fie ca sarbatoarea de astazi sa aduca mai multa seninatate si bucurie pe chipurile compatriotilor acestei Tari minunate..ROMANIA !
...Asemenea tin sa le urez o petrecere frumoasa, cu muzica traditionala si fasole cu ciolan....
LA MULTI ANI ROAMNIA!!!
Cu drag,
AV. DRD. BARBULESCU ION-SEBASTIAN
marți, 29 noiembrie 2011
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Munca prin agent de munca temporara
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Munca prin agent de munca temporara: Munca prin agent de munca temporara: solutii noi, extrem de flexibile Share | Cuvinte cheie: leasing de personal, munca temporara, codul mun...
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Dreptul la concediu fara plata dupa concediul pent...
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: Dreptul la concediu fara plata dupa concediul pent...: Intrebare: Dupa finalizarea concediului de ingrijire copil pana la 2 ani, un angajat poate solicita inca un an de concediu fara salariu pent...
Dreptul la concediu fara plata dupa concediul pentru cresterea copilului
Intrebare:
Dupa finalizarea concediului de ingrijire copil pana la 2 ani, un angajat poate solicita inca un an de concediu fara salariu pentru ingrijirea copilului?
Raspuns:
Potrivit dispozitiilor art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii , republicat, angajatorii au obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
Asadar, acordarea drepturilor salariatilor este obligatorie atat daca aceste drepturi izvorasc din dispozitii legale, cat si din prevederile cuprinse in contractele colective de munca incheiate la diferitele niveluri sau in contractele individuale de munca.
Concediul fara plata de un an dupa finalizarea concediului de cresterea copilului pana la doi ani era un drept contractul ce a fost prevazut de Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.
Astfel, art. 62 alin. (1) din acest contract prevedea ca in afara concediului legal platit pentru ingrijirea copiilor in varsta de pana la doi ani, salariata mama poate beneficia de inca un an concediu fara plata.
In prezent la nivel national nu mai exista contract colectiv de munca. Prin urmare, angajatul poate beneficia de concediul fara plata de un an dupa finalizarea concediului crestere copil pana la doi ani daca un astfel de drept este prevazut intr-un contract colectiv de munca de nivel celui national aplicabil la nivelul angajatorului.
Dupa finalizarea concediului de ingrijire copil pana la 2 ani, un angajat poate solicita inca un an de concediu fara salariu pentru ingrijirea copilului?
Raspuns:
Potrivit dispozitiilor art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii , republicat, angajatorii au obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
Asadar, acordarea drepturilor salariatilor este obligatorie atat daca aceste drepturi izvorasc din dispozitii legale, cat si din prevederile cuprinse in contractele colective de munca incheiate la diferitele niveluri sau in contractele individuale de munca.
Concediul fara plata de un an dupa finalizarea concediului de cresterea copilului pana la doi ani era un drept contractul ce a fost prevazut de Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010.
Astfel, art. 62 alin. (1) din acest contract prevedea ca in afara concediului legal platit pentru ingrijirea copiilor in varsta de pana la doi ani, salariata mama poate beneficia de inca un an concediu fara plata.
In prezent la nivel national nu mai exista contract colectiv de munca. Prin urmare, angajatul poate beneficia de concediul fara plata de un an dupa finalizarea concediului crestere copil pana la doi ani daca un astfel de drept este prevazut intr-un contract colectiv de munca de nivel celui national aplicabil la nivelul angajatorului.
Munca prin agent de munca temporara
Munca prin agent de munca temporara: solutii noi, extrem de flexibile
Share |
Cuvinte cheie: leasing de personal, munca temporara, codul muncii
Primul Soft de Evaluare a Angajatilor
- conform Codului Muncii 2011 -
Simplu, Rapid si Eficient. Perfect pentru companii mici si mijlocii
10 minute dureaza Evaluarea Profesionala a angajatului dvs
<< Click Aici pentru Detalii >>
Leasing-ul de personal este o modalitate din ce in ce mai des utilizata si in Romania.
Codul muncii, atat in varianta anterioara cat si in cea modificata, prevede in esenta ca misiunea de munca temporara inseamna acea perioada in care salariatul temporar este pus la dispozitia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar.
Anterior se prevedea, in mod foarte restrictiv, ca un utilizator poate apela la agenti de munca temporara (AMT) DOAR pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar, denumita misiune de munca temporara, si numai in urmatoarele cazuri:
a) pentru inlocuirea unui salariat al carui contract individual de munca este suspendat, pe durata suspendarii;
b) pentru prestarea unor activitati cu caracter sezonier;
c) pentru prestarea unor activitati specializate ori ocazionale.
Diferenta fata de actuala conceptie, in care au disparut restrictiile, e limpede.
Modificarile Codului muncii flexibilizeaza aceasta modalitate de prestare a muncii, rezolvand un aspect care in practica aducea destul de multe probleme: incetarea contractului, uneori de la o zi la alta, datorita necorespunderii salariatului. Anterior problema se rezolva prin plata unor comisioane suplimentare, dar in prezent art. 90 91 alin. 2 lit. g) prevede ca in contractul de punere la dispozitie trebuie sa se prevada
„conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent de munca temporara”.
„Poate refuza”... inclusiv pe parcursul derularii contractului...!
Este nevoie de o corelare intre contractul individual de munca al salariatului temporar si contractul de punere la dispozitie, insa aceasta e mai simplu decat incetarea contractului de munca al salariatului temporar potrivit vechilor reglementari, cand nu se prevedeau aceste clauze.
Pur si simplu solutia este ca agentul de munca temporara sa incheie cu salariatul un contract de munca pe perioada determinata, pe perioada unei lucrari (=misiuni).
De ce e buna solutia si la orice angajator? Ca sa arate ca stie ca AMT isi poate reduce cheltuielile si in consecinta ca sa negocieze comision mai scazut.
Pentru angajatori leasing-ul de personal devine o modalitate flexibila de satisfacere a necesarului de forta de munca in anumite perioade si de renuntare la salariatii respectivi atunci cand acestia nu mai sunt necesari.
Mai ales ca aspectul de mai sus nu e singurul care aduce solutii...
Data aparitiei: 15 Noiembrie 2011
Share |
Cuvinte cheie: leasing de personal, munca temporara, codul muncii
Primul Soft de Evaluare a Angajatilor
- conform Codului Muncii 2011 -
Simplu, Rapid si Eficient. Perfect pentru companii mici si mijlocii
10 minute dureaza Evaluarea Profesionala a angajatului dvs
<< Click Aici pentru Detalii >>
Leasing-ul de personal este o modalitate din ce in ce mai des utilizata si in Romania.
Codul muncii, atat in varianta anterioara cat si in cea modificata, prevede in esenta ca misiunea de munca temporara inseamna acea perioada in care salariatul temporar este pus la dispozitia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar.
Anterior se prevedea, in mod foarte restrictiv, ca un utilizator poate apela la agenti de munca temporara (AMT) DOAR pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar, denumita misiune de munca temporara, si numai in urmatoarele cazuri:
a) pentru inlocuirea unui salariat al carui contract individual de munca este suspendat, pe durata suspendarii;
b) pentru prestarea unor activitati cu caracter sezonier;
c) pentru prestarea unor activitati specializate ori ocazionale.
Diferenta fata de actuala conceptie, in care au disparut restrictiile, e limpede.
Modificarile Codului muncii flexibilizeaza aceasta modalitate de prestare a muncii, rezolvand un aspect care in practica aducea destul de multe probleme: incetarea contractului, uneori de la o zi la alta, datorita necorespunderii salariatului. Anterior problema se rezolva prin plata unor comisioane suplimentare, dar in prezent art. 90 91 alin. 2 lit. g) prevede ca in contractul de punere la dispozitie trebuie sa se prevada
„conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent de munca temporara”.
„Poate refuza”... inclusiv pe parcursul derularii contractului...!
Este nevoie de o corelare intre contractul individual de munca al salariatului temporar si contractul de punere la dispozitie, insa aceasta e mai simplu decat incetarea contractului de munca al salariatului temporar potrivit vechilor reglementari, cand nu se prevedeau aceste clauze.
Pur si simplu solutia este ca agentul de munca temporara sa incheie cu salariatul un contract de munca pe perioada determinata, pe perioada unei lucrari (=misiuni).
De ce e buna solutia si la orice angajator? Ca sa arate ca stie ca AMT isi poate reduce cheltuielile si in consecinta ca sa negocieze comision mai scazut.
Pentru angajatori leasing-ul de personal devine o modalitate flexibila de satisfacere a necesarului de forta de munca in anumite perioade si de renuntare la salariatii respectivi atunci cand acestia nu mai sunt necesari.
Mai ales ca aspectul de mai sus nu e singurul care aduce solutii...
Data aparitiei: 15 Noiembrie 2011
miercuri, 31 august 2011
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: atentie! modificari in privinta CAZIERULUI FISCAL
AVOCAT SEBASTIAN BARBULESCU: atentie! modificari in privinta CAZIERULUI FISCAL: Modificari in ceea ce priveste cazierul fiscal
31 August 2011 - Juridice.ro 169 citiri
Marti, 30 august 2011, Guvernul a aprobat, prin...
31 August 2011 - Juridice.ro 169 citiri
Marti, 30 august 2011, Guvernul a aprobat, prin...
atentie! modificari in privinta CAZIERULUI FISCAL
Modificari in ceea ce priveste cazierul fiscal
31 August 2011 - Juridice.ro 169 citiri
Marti, 30 august 2011, Guvernul a aprobat, printr-o ordonanţă, modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, a anunţat secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Dan Lazăr, potrivit unui comunicat al Guvermului.
Astfel, “modificările au drept scop “diferenţierea termenului de radiere a faptelor săvârşite de contribuabili şi care se înscriu în cazierul fiscal, în sensul că se va ţine cont de gravitatea fapte săvârşite de contribuabil”, a afirmat secretarul de stat.
Actul normativ prevede ca unele fapte care constituie contravenţii, dar nu au o gravitate deosebită, să fie radiate din cazierul fiscal în termen de 1 an, în timp ce pentru infracţiunile cu gravitate deosebită, rămâne termenul de 5 ani, după care se va radia respectiva faptă din cazierul fiscal. ”De exemplu, până în momentul de faţă, în cazul în care un contabil nu depunea o declaraţie de impunere pe un anumit impozit, /…/ această inactivitate era trecută în cazierul fiscal atât al administratorului societăţii, cât şi al firmei respective. Iar respectiva societate de la momentul reactivării ei şi până la momentul în care îşi putea desfăşura din nou activitatea trebuia să aştepte 5 ani de zile. Şi nu era normal pentru o faptă minoră, să suporte astfel de consecinţe”, a explicat Dan Lazăr.
Secretarul de stat a precizat că modificările aduse astăzi vizează şi introducerea de noi contravenţii pentru: nereţinerea impozitelor cu stopaj la sursă, neprezentarea de către contribuabil a bunurilor sau a materiei impozabile în vederea calcului impozitului de către fisc, precum şi pentru reţinerea şi nevărsarea, în cazul acelor categorii de impozite şi taxe care sunt prin stopaj la sursă, dacă contribuabilul nu este de rea credinţă.”
SURSA: JURIDICE.RO
Atentie....modificari cu privire la CAZIERUL FISCAL !!!!
Modificari in ceea ce priveste cazierul fiscalSURSA juridice.ro
31 August 2011 - Juridice.ro 169 citiri
Marti, 30 august 2011, Guvernul a aprobat, printr-o ordonanţă, modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, a anunţat secretarul de stat în Ministerul Finanţelor Publice, Dan Lazăr, potrivit unui comunicat al Guvermului.
Astfel, “modificările au drept scop “diferenţierea termenului de radiere a faptelor săvârşite de contribuabili şi care se înscriu în cazierul fiscal, în sensul că se va ţine cont de gravitatea fapte săvârşite de contribuabil”, a afirmat secretarul de stat.
Actul normativ prevede ca unele fapte care constituie contravenţii, dar nu au o gravitate deosebită, să fie radiate din cazierul fiscal în termen de 1 an, în timp ce pentru infracţiunile cu gravitate deosebită, rămâne termenul de 5 ani, după care se va radia respectiva faptă din cazierul fiscal. ”De exemplu, până în momentul de faţă, în cazul în care un contabil nu depunea o declaraţie de impunere pe un anumit impozit, /…/ această inactivitate era trecută în cazierul fiscal atât al administratorului societăţii, cât şi al firmei respective. Iar respectiva societate de la momentul reactivării ei şi până la momentul în care îşi putea desfăşura din nou activitatea trebuia să aştepte 5 ani de zile. Şi nu era normal pentru o faptă minoră, să suporte astfel de consecinţe”, a explicat Dan Lazăr.
Secretarul de stat a precizat că modificările aduse astăzi vizează şi introducerea de noi contravenţii pentru: nereţinerea impozitelor cu stopaj la sursă, neprezentarea de către contribuabil a bunurilor sau a materiei impozabile în vederea calcului impozitului de către fisc, precum şi pentru reţinerea şi nevărsarea, în cazul acelor categorii de impozite şi taxe care sunt prin stopaj la sursă, dacă contribuabilul nu este de rea credinţă.”
joi, 18 august 2011
CE ESTE DIVORTUL ?
Explicatii am putut culege de la dmna. av.
DIVORŢUL...
Condiţiile în care se poate divorţa
Cererea de divort va contine:
La acţiune se ataşează o serie de acte:
Cererea reconvenţională - când soţul pârât devine reclamant
Desfăşurarea procesului de divorţ
I. La primul termen
II. La următoarele termene
III. Despre probe
IV. Incredinţarea copilului
V. Pensia de întreţinere
VI. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere,
Cum alegi un „avocat bun” (ca avocat consider ca toti colegii mei, avocati, sunt buni profesionisti)
După divorţ - partajul
Divortul poate fi/trebuie depasit cu bine
De ce divorteaza sotii ?
Divorţul este o experienţă traumatizantă, iar necunoaşterea procedurii juridice poate să ducă la complicaţii urmate de efecte negative.
Desfacerea căsătoriei se poate face în aceste condiţii:
· decesul unuia dintre soţi,
· declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi
· sau prin divorţ.
Divortul constituie procedura de desfacere a casatoriei cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Divorţul este un rezultat al voinţei unuia dintre soţi, atunci când există motive temeine pentru care căsnicia nu mai poate continua. Dar nu este suficient ca unul dintre soti doar să dorească acest lucru.
Dacă ambii soţi sunt de acord, procedura este simplă, iar procesul va dura puţin şi fără complicaţii. Însă sunt situaţii în care celălalt partener este împotriva divorţului, iar în acest caz este nevoie ca în instanţă să se demonstreze că relaţia respectivă nu mai poate continua.
Sunt şi situaţii în care ambii soţi vor să divorţeze, dar fiecare încearcă să convingă instanţa că celălalt este vinovat, dorind în acest fel să fie favorizat în ceea ce priveşte încredinţarea copiilor şi să obţină pensie de întreţinere.
Puterea de a desface casatoria prin divort, nu o au decat instantele judecatoresti. Prin urmare, procedura de desfacere a casatoriei este una judiciara care trebuie sa se desfasoare dupa regulile acesteia.
Astfel, trebuie ca mai intai partea reclamanta sa formuleze o cerere de divort in baza careia instanta va putea pronunta divortul.
a) Condiţiile în care se poate divorţa
Art. 38, Codul Familiei: "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive întemeiate, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt indeplinite următoarele condiţii:
a. până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.
b. nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor".
Introducerea acţiunii de divorţ
Pentru declanşarea procedurii de desfacere a căsătoriei trebuie introdusă acţiunea de divorţ.
b) Cererea de divort va contine:
· numele, prenumele si domiciliul/adresa reclamantului;
· numele, prenumele si domiciliul/adresa (sau locuinta) partii reclamate (numita parat);
· data şi locul unde a fost încheiată căsătoria
· date privind copiii: dacă există - numele şi data naşterii acestora; dacă nu există - se menţionează acest lucru.
· obiectul cererii care va contine obligatoriu solicitarea ca instanta sa desfaca mariajul incheiat intre parti, precum si, dupa caz, cererea de incredintare a copiilor minori rezultati din casatorie, obligarea parintelui care nu are minorii in ingrijire la pensie de intretinere in favoarea acestora,
· date cu privire la nume, dacă se solicită păstrarea numelui sau revenirea la cel anterior căsătoriei
· motivele - motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie. Este indicat ca acestea să fie descrise cronologic.
Se menţionează dacă au existat acte de violenţă morală sau fizică, dacă soţul pârât manifesta dezinteres pentru viaţa de familie, dacă întreţinea relaţii extraconjugale, comportarea imorala a sotului, concubinajul cu o alt/a partener/a, dacă era consumator/oare de băuturi alcoolice, alcoolismul, rele tratamente, parasirea domiciliului conjugal, neindeplinirea obligatiilor conjugale, dacă au existat despărţiri/separatii, etc.
· mijloacele de proba (inscrisuri, martori si alte probe permise de lege) de care reclamantul intelege sa se foloseasca
· semnatura acestuia .
Soţul reclamant trebuie să depună personal acţiunea la judecătorul de serviciu de la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al soţilor, în două exemplare dacă soţii nu au copii minori şi în trei exemplare dacă au.
Există regula ca acţiunile de divorţ să fie depuse direct la Preşedintele sau Vicepresedintele Judecătoriei.
c) La acţiune se ataşează o serie de acte:
- certificatul de căsătorie în original. Dacă acesta este pierdut sau este reţinut de către soţul care nu este de acord cu divorţul, este nevoie ca persoana în cauză să se adreseze serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria şi să solicite un duplicat.
- copiile actelor de naştere ale copiilor (când e cazul)
- certificate medico-legale (când e cazul). Este recomandabil ca acestea să nu se depună în original, pentru a evita sustragerea/pierderea lor.
- chitanţa doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru. Taxa judiciară de timbru este de 40 lei ron, dacă cererea se întemeiază pe art.38 alin.1 şi 2 din Codul Familiei şi 8 lei ron, dacă este întemeiată pe art.38 alin.3 din Codul fam. sau dacă soţul reclamant nu are venituri.
Acestă taxă se plăteşte la CEC, în contul judecătoriei la care se introduce acţiunea de divorţ.
La art. 38 alin. 3 Cod. fam. se pot încadra situaţiile în care oricare dintre soţi suferă de o afecţiune care împiedică continuarea căsătoriei sau soţul pârât...
... suferă de alienare mintală cronică sau debilitate mintală cronică;
... a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească definitivă sau s-a stabilit în străinătate părăsindu-şi partenerul de viaţă;
... a fost condamnat pentru tentativă sau complicitate la tentativă de omor împotriva soţului reclamant, a favorizat pe cei care au comis astfel de fapte, i-a provocat vătămări grave soţului reclamant;
... a fost condamnat pentru infracţiuni privitoare la viaţa sexuală,
... a fost condamnat, pentru una sau mai multe infracţiuni, să execute o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 3 ani (alte infracţiuni decât cele prevăzute anterior), iar cererea de divorţ a fost indrodusă în timpul executării pedepsei.
d) Cererea reconvenţională - când soţul pârât devine reclamant
Soţul pârât poate să reacţioneze la cererea de chemare în judecată prin introducerea cererii reconvenţionale, în special dacă doreşte să solicite desfacerea căsătoriei din vina soţului reclamant.
Art. 608 alin. 1. Cod. procedura civilă prevede că cererea reconvenţională privind divorţul poate fi introdusă până în prima zi de infăţişare şi trebuie să fie în legătură cu ceea ce s-a întâmplat până la acea dată. Pentru faptele săvârşite de reclamant după această dată, soţul pârât poate să facă cerere reconvenţională până la începerea dezbaterilor pe fond în cererea reclamantului. În situaţia în care motivele au apărut după începerea dezbaterilor pe fond sau în timp ce judecata se afla în apel, pârâtul poate să introducă cererea la instanţa competentă pentru judecarea apelului.
e) Desfăşurarea procesului de divorţ
În procesele de divorţ, soţii pot fi asistaţi de avocat, dar nu pot fi reprezentaţi, astfel că trebuie să se prezinte personal la fiecare termen.
Sunt prevazute, strict, urmatoarele excepţii:
· unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate,
· dacă este pus sub interdicţie,
· dacă suferă de o afecţiune gravă
· dacă şi-a stabilit domiciliul în străinătate.
I) La primul termen
- prezenţa reclamantului este esenţială, deoarece în lipsa acestuia acţiunea de divorţ va fi respinsă, considerându-se că a renunţat la judecată.
- reclamantul arată care sunt dovezile pe care le va folosi pentru a dovedi acţiunea: martori (pot să fie rude), acte.
- pârâtul, poate solicita amânare pentru a-şi angaja apărător.
Atenţie! Se întâmplă ca, de multe ori, soţul care este împotriva divorţului să ceară amânări repetate, prelungind în acest fel procesul. Legea prevede posibilitatea amânării judecăţii în anumite situaţii:
Se poate solicita amânare pentru lipsă apărător doar o singură dată. Alte motive pentru amânare pot fi:
· probleme grave de sănătate (dovedite cu acte medicale) care împiedică prezenţa părţii la proces,
· lipsa unui martor,
· necesitatea efectuării unei expertize, etc.
În cazul în care una dintre părţi cauzează prejudicii celeilalte prin amânare (amânări succesive, tergiversarea procesului prin amânări), partea afectată (indiferent dacă este pârât sau reclamant) poate solicita despăgubiri (art. 154 C. proc. civ).
- dacă divorţul este prin acordul ambelor părţi şi sunt îndeplinite condiţiile art. 38 din Codul Familiei (a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie) acţiunea rămâne în pronunţare.
II) La următoarele termene
- are loc audierea martorilor.
- dacă soţii au copii, va fi implicată şi autoritatea tutelară, aceasta realizând o anchetă socială la domiciliul părţilor.
Atenţie! Este important ca ancheta să aibă loc la domiciliu, iar în cazul în care nu se întâmplă aşa este bine să sesizaţi instanţa.
- dacă copiii au împlinit vârsta de 10 ani, vor fi aduşi în instanţă pentru ca judecătorul să vorbească cu ei..
III) Despre probe
Art. 190 Cod. proc. civ. prevede că în procesele de divorţ pot fi martori rudele părţilor exceptand descendenţii acestora. După caz, se mai pot folosi acte, expertize etc. Interogatoriul nu se poate folosi pentru cererea de desfacere a căsătoriei, ci doar pentru cererile accesorii:
· încredinţarea copiilor,
· stabilirea pensiei de întreţinere,
· partaj.
IV) Incredinţarea copilului
Incredinţarea copilului depinde de mai mulţi factori:
- vârsta acestuia
- situaţia materială a părinţilor
- probitatea morală a părinţilor
- mediul în care fiecare părinte ar urma să crească copilul
- atitudinea fiecarui părinte faţă de copil în perioada anterioară introducerii acţiunii de divorţ
- opţiunea copilului (când acesta are mai mult de 10 ani).
Rolul judecatorului este de a încredinţa copiii părintelui care îi poate asigura cele mai bune condiţii acestora.
V) Pensia de întreţinere
După încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, la solicitarea acestuia, celălalt va fi obligat de către instanţă la plata unei "pensii alimentare", obligaţie care va dura până la terminarea studiilor, cel tarziu până la împlinirea vârstei de 26 ani. Cuantumul acesteia depinde de numărul de copii:
· pentru un copil - cel mult un sfert din venitul net al părintelui obligat la plata pensiei;
· pentru doi copii - cel mult o treime din venitul net al părintelui respectiv
· mai mulţi copii - cel mult jumătate din venitul net.
Dar nu doar copiii pot beneficia de pensie de întreţinere. Art. 41 din Codul Familiei prevede:
"Până la desfacerea căsătoriei în condiţiile prevăzute la art. 39 (căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă), soţii îşi datorează întreţinere.
VI) Soţul divorţat are dreptul la întreţinere,
dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei;
daca incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la data desfacerii căsătoriei, însă numai daca incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.
Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. 2 poate fi stabilită până la o treime din venitul net din muncă al soţului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net din muncă al soţului obligat la plată.
Când divorţul este pronunţat numai din vina unuia dintre soţi, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 şi 3 decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
În toate cazurile, dreptul la întreţinere încetează prin recăsătorirea soţului îndreptăţit să o primească".
Atentie! Este important ca solicitarea pensiei de întreţinere să fie menţionată în acţiunea de divorţ, deoarece, în caz contrar, există posibilitatea ca instanţa să nu ia în considerare o cerere ulterioară.
f) Cum alegi un „avocat bun” (ca avocat consider ca toti colegii mei, avocati, sunt buni profesionisti)
Dacă divorţul este de comun acord, iar cei doi soţi s-au inţeles asupra tuturor apectelor legate de această decizie, situaţia se poate finaliza cu bine şi fără avocat, (daca insa doriti sa va asigurati ca nu veti avea nici o „durere de cap” atunci puteti/este recomandat sa apelati la serviciile avocatului, este optiunea dumnevoastra, daca alegeti sa va rezolvati singuri problemele sau apelati la un avocat care sa va reprezinte pe amandoi)
În caz contrar, dacă unul dintre soţi este împotrivă, pentru ca divorţul să decurgă fără complicaţii este esenţială/importanta implicarea unui avocat, cu experienţă în divorţuri.
g) După divorţ - partajul
Toate bunurile materiale care se obţin în timpul căsătoriei aparţin în proprietate comună ambilor soţi, exceptând moştenirile, premiile, recompensele - acestea fiind considerate bunuri proprii ale celui care le-a primit. După rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ se realizează partajul, iar fiecare soţ se prezuma ca are dreptul la jumătate din totalitatea acestor bunuri.
Dacă cei doi soţi nu au stabilit de comun acord cum să împartă bunurile, instanţa va solicita efectuarea unui expertize şi va decide modul de împărţire.
h) Divortul poate fi/trebuie depasit cu bine
Principala problemă cu care se confruntă cel care divorţează este simţământul pierderii: a încrederii în sine şi în ceilalţi, a afecţiunii, de multe ori a anturajului. Divorţul duce la schimbarea planurilor de viitor şi la reorganizarea întregii vieţi. La acestea se adaugă de foarte multe ori simţământul de vină, mai ales în cazul în care cuplul are copii.
Există câteva repere care pot să favorizeze depăşirea cu bine a divorţului.
Înţelegerea situaţiei - este normal ca despărţirea şi procedura complicată a divorţului să producă suferinţă, este normal să producă teamă. Important este ca acestea să nu depăşească limita. Cei afectaţi de divorţ se simt de obicei mult mai vulnerabili decât sunt în realitate.
Acceptarea realităţii şi evitarea autocompătimirii sunt foarte importante.
Existenţa unui grup de suport - familie, prieteni - este foarte important ca persoana afectată de divorţ să nu se simtă singură, să ştie că are pe cine conta.
i) De ce divorteaza sotii ?
Să incepem cu ,....inceputul: de ce ne căsătorim? Din dragoste, din interes, din naivitate, din comoditate, poate chiar din curiozitate sau grabă etc.... Iată cel puţin tot atâtea motive din cauza cărora divorţăm.
Dragostea se poate stinge sau poate fi o iluzie. Iar mulţimea de probleme şi probe la care este supus acest sentiment pe durata unei vieţi în doi ori va produce o întărire continuă sau o alterare a relaţiei.
Multe dintre aceste probleme sunt arhicunoscute, dar am să amintesc câteva:
Compromisuri – (compromisul are si valente pozitive , nu doar negative, retineti acest aspect) fiecare membru al cuplului iese vrând-nevrând din spaţiul său de comfort creat de un cadru familial, de o viaţă cunoscută, renunţă la obiceiurile zilnice în favoarea unor compromisuri, acceptă şi îşi însuşeşte un nou stil de viaţă, adoptă alte reguli.
Toate acestea, dacă vin brusc, îi pot face vulnerabili pe cei doi, deveniţi acum o familie. În plus, sunt situaţii în care doar unul dintre soţi face aceste compromisuri, încercând să se adapteze la cerinţele celuilalt, iar aceasta duce la frustrari care deteriorează in timp relaţia.
Celălalt se schimbă - ştim cu toţii că oamenii se schimbă de-a lungul timpului, iar aceasta poate fi o nouă sursă de conflicte.
Lipsa timpului - cum ştim că ne aflăm în secolul vitezei, aceasta este destul de des întâlnită: amândoi cu serviciu stabil şi mulţi prieteni de mulţumit. Eventual şi un serviciu suplimentar care să îi ajute să achite onorabil toate dările şi taxele care îi presează. Datorită limitarea timpului liber, cei doi soţi se pot trezi la un moment dat că abia se mai cunosc, iar dragostea dintre ei s-a pierdut undeva... în timp.
Interesele... despre ele ştim cu toţii. Atunci când sunt prezente doar la una din părţile implicate, rezultatul poate fi divorţul. Nu se pot nega avantajele unei căsătorii, avantaje ce survin pentru ambele părţi: cineva va găti, va spăla şi călca, va face ordine, va aduce bani, va asigura protecţie etc. Mulţi, de dragul siguranţei emoţionale, poate şi financiare, de dragul comodităţii fac rost de un act de la primărie. Unii dintre aceştia constată la un moment dat că această situaţie nu le oferă satisfacţiile aşteptate, iar alţii îşi dau seama că sunt folosiţi pentru aceste avantaje - în consecinţă renunţă la actul de la primărie, preferând actul de la judecătorie.
Imaturitate sentimentală - naivitatea corelată cu o curioziatate în ceea ce priveşte căsătoria poate face lucrurile să se precipite nejustificat. Astfel se pot lua hotărâri care nu se bazează pe nimic solid şi cum ştim că o casă cu o temelie îndoielnică se va dărâma până la urmă, aşa putem şti şi despre o căsătorie făcută dintr-un moft că se va destrăma.
Când într-o relaţie predomină una sau mai multe dintre probleme descrise mai sus, datorită instinctului de echilibru va exista o incercare de compensare, de echilibrare. În acest fel se poate ajunge la consum de alcool, la violenţă, la neglijenţă, la infidelitate ............... .......... .................. ......... ...........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
.......................
În continuare, totuşi, noi continuăm să credem în căsnicii “fericite până la adânci bătrâneţi” şi ne-am dori să auzim de cât mai puţine pronunţări pro divorţ în instanţă. Cu siguranţă răspunsurile la întrebarea “cum să evit un divorţ” se afla în noi toţi, ceea ce ne lipseşte de obicei este dorinţa de a le căuta şi de a le găsi la timp.
După divorţ, bărbaţii duc o viaţă haotică, iar femeile cad în depresie
Potrivit psihologilor bărbaţii divorţaţi tind să ducă o viaţă haotică, în comparaţie cu cei căsătoriţi. În schimb, femeile divorţate se pot simţi dezorientate. Multe dintre ele caută ajutor medical pentru depresie, insomnii şi tulburări alimentare, mai ales în primele faze ale separării.
Deşi unii tineri proaspăt divorţaţi se pot agăţa cu nerăbdare de independenţa care le lipsise anterior, mulţi simt o frică profundă de a fi total singuri.
Există însă şi cupluri care un mariaj fericit, si ne dorim/le dorim sa fie cat mai multe ! Secretul este comunicarea şi capacitatea de a rezolva împreună conflictele inerente căsniciei.
DIVORŢUL...
Condiţiile în care se poate divorţa
Cererea de divort va contine:
La acţiune se ataşează o serie de acte:
Cererea reconvenţională - când soţul pârât devine reclamant
Desfăşurarea procesului de divorţ
I. La primul termen
II. La următoarele termene
III. Despre probe
IV. Incredinţarea copilului
V. Pensia de întreţinere
VI. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere,
Cum alegi un „avocat bun” (ca avocat consider ca toti colegii mei, avocati, sunt buni profesionisti)
După divorţ - partajul
Divortul poate fi/trebuie depasit cu bine
De ce divorteaza sotii ?
Divorţul este o experienţă traumatizantă, iar necunoaşterea procedurii juridice poate să ducă la complicaţii urmate de efecte negative.
Desfacerea căsătoriei se poate face în aceste condiţii:
· decesul unuia dintre soţi,
· declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi
· sau prin divorţ.
Divortul constituie procedura de desfacere a casatoriei cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Divorţul este un rezultat al voinţei unuia dintre soţi, atunci când există motive temeine pentru care căsnicia nu mai poate continua. Dar nu este suficient ca unul dintre soti doar să dorească acest lucru.
Dacă ambii soţi sunt de acord, procedura este simplă, iar procesul va dura puţin şi fără complicaţii. Însă sunt situaţii în care celălalt partener este împotriva divorţului, iar în acest caz este nevoie ca în instanţă să se demonstreze că relaţia respectivă nu mai poate continua.
Sunt şi situaţii în care ambii soţi vor să divorţeze, dar fiecare încearcă să convingă instanţa că celălalt este vinovat, dorind în acest fel să fie favorizat în ceea ce priveşte încredinţarea copiilor şi să obţină pensie de întreţinere.
Puterea de a desface casatoria prin divort, nu o au decat instantele judecatoresti. Prin urmare, procedura de desfacere a casatoriei este una judiciara care trebuie sa se desfasoare dupa regulile acesteia.
Astfel, trebuie ca mai intai partea reclamanta sa formuleze o cerere de divort in baza careia instanta va putea pronunta divortul.
a) Condiţiile în care se poate divorţa
Art. 38, Codul Familiei: "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive întemeiate, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt indeplinite următoarele condiţii:
a. până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.
b. nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor".
Introducerea acţiunii de divorţ
Pentru declanşarea procedurii de desfacere a căsătoriei trebuie introdusă acţiunea de divorţ.
b) Cererea de divort va contine:
· numele, prenumele si domiciliul/adresa reclamantului;
· numele, prenumele si domiciliul/adresa (sau locuinta) partii reclamate (numita parat);
· data şi locul unde a fost încheiată căsătoria
· date privind copiii: dacă există - numele şi data naşterii acestora; dacă nu există - se menţionează acest lucru.
· obiectul cererii care va contine obligatoriu solicitarea ca instanta sa desfaca mariajul incheiat intre parti, precum si, dupa caz, cererea de incredintare a copiilor minori rezultati din casatorie, obligarea parintelui care nu are minorii in ingrijire la pensie de intretinere in favoarea acestora,
· date cu privire la nume, dacă se solicită păstrarea numelui sau revenirea la cel anterior căsătoriei
· motivele - motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie. Este indicat ca acestea să fie descrise cronologic.
Se menţionează dacă au existat acte de violenţă morală sau fizică, dacă soţul pârât manifesta dezinteres pentru viaţa de familie, dacă întreţinea relaţii extraconjugale, comportarea imorala a sotului, concubinajul cu o alt/a partener/a, dacă era consumator/oare de băuturi alcoolice, alcoolismul, rele tratamente, parasirea domiciliului conjugal, neindeplinirea obligatiilor conjugale, dacă au existat despărţiri/separatii, etc.
· mijloacele de proba (inscrisuri, martori si alte probe permise de lege) de care reclamantul intelege sa se foloseasca
· semnatura acestuia .
Soţul reclamant trebuie să depună personal acţiunea la judecătorul de serviciu de la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al soţilor, în două exemplare dacă soţii nu au copii minori şi în trei exemplare dacă au.
Există regula ca acţiunile de divorţ să fie depuse direct la Preşedintele sau Vicepresedintele Judecătoriei.
c) La acţiune se ataşează o serie de acte:
- certificatul de căsătorie în original. Dacă acesta este pierdut sau este reţinut de către soţul care nu este de acord cu divorţul, este nevoie ca persoana în cauză să se adreseze serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria şi să solicite un duplicat.
- copiile actelor de naştere ale copiilor (când e cazul)
- certificate medico-legale (când e cazul). Este recomandabil ca acestea să nu se depună în original, pentru a evita sustragerea/pierderea lor.
- chitanţa doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru. Taxa judiciară de timbru este de 40 lei ron, dacă cererea se întemeiază pe art.38 alin.1 şi 2 din Codul Familiei şi 8 lei ron, dacă este întemeiată pe art.38 alin.3 din Codul fam. sau dacă soţul reclamant nu are venituri.
Acestă taxă se plăteşte la CEC, în contul judecătoriei la care se introduce acţiunea de divorţ.
La art. 38 alin. 3 Cod. fam. se pot încadra situaţiile în care oricare dintre soţi suferă de o afecţiune care împiedică continuarea căsătoriei sau soţul pârât...
... suferă de alienare mintală cronică sau debilitate mintală cronică;
... a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească definitivă sau s-a stabilit în străinătate părăsindu-şi partenerul de viaţă;
... a fost condamnat pentru tentativă sau complicitate la tentativă de omor împotriva soţului reclamant, a favorizat pe cei care au comis astfel de fapte, i-a provocat vătămări grave soţului reclamant;
... a fost condamnat pentru infracţiuni privitoare la viaţa sexuală,
... a fost condamnat, pentru una sau mai multe infracţiuni, să execute o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 3 ani (alte infracţiuni decât cele prevăzute anterior), iar cererea de divorţ a fost indrodusă în timpul executării pedepsei.
d) Cererea reconvenţională - când soţul pârât devine reclamant
Soţul pârât poate să reacţioneze la cererea de chemare în judecată prin introducerea cererii reconvenţionale, în special dacă doreşte să solicite desfacerea căsătoriei din vina soţului reclamant.
Art. 608 alin. 1. Cod. procedura civilă prevede că cererea reconvenţională privind divorţul poate fi introdusă până în prima zi de infăţişare şi trebuie să fie în legătură cu ceea ce s-a întâmplat până la acea dată. Pentru faptele săvârşite de reclamant după această dată, soţul pârât poate să facă cerere reconvenţională până la începerea dezbaterilor pe fond în cererea reclamantului. În situaţia în care motivele au apărut după începerea dezbaterilor pe fond sau în timp ce judecata se afla în apel, pârâtul poate să introducă cererea la instanţa competentă pentru judecarea apelului.
e) Desfăşurarea procesului de divorţ
În procesele de divorţ, soţii pot fi asistaţi de avocat, dar nu pot fi reprezentaţi, astfel că trebuie să se prezinte personal la fiecare termen.
Sunt prevazute, strict, urmatoarele excepţii:
· unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate,
· dacă este pus sub interdicţie,
· dacă suferă de o afecţiune gravă
· dacă şi-a stabilit domiciliul în străinătate.
I) La primul termen
- prezenţa reclamantului este esenţială, deoarece în lipsa acestuia acţiunea de divorţ va fi respinsă, considerându-se că a renunţat la judecată.
- reclamantul arată care sunt dovezile pe care le va folosi pentru a dovedi acţiunea: martori (pot să fie rude), acte.
- pârâtul, poate solicita amânare pentru a-şi angaja apărător.
Atenţie! Se întâmplă ca, de multe ori, soţul care este împotriva divorţului să ceară amânări repetate, prelungind în acest fel procesul. Legea prevede posibilitatea amânării judecăţii în anumite situaţii:
Se poate solicita amânare pentru lipsă apărător doar o singură dată. Alte motive pentru amânare pot fi:
· probleme grave de sănătate (dovedite cu acte medicale) care împiedică prezenţa părţii la proces,
· lipsa unui martor,
· necesitatea efectuării unei expertize, etc.
În cazul în care una dintre părţi cauzează prejudicii celeilalte prin amânare (amânări succesive, tergiversarea procesului prin amânări), partea afectată (indiferent dacă este pârât sau reclamant) poate solicita despăgubiri (art. 154 C. proc. civ).
- dacă divorţul este prin acordul ambelor părţi şi sunt îndeplinite condiţiile art. 38 din Codul Familiei (a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie) acţiunea rămâne în pronunţare.
II) La următoarele termene
- are loc audierea martorilor.
- dacă soţii au copii, va fi implicată şi autoritatea tutelară, aceasta realizând o anchetă socială la domiciliul părţilor.
Atenţie! Este important ca ancheta să aibă loc la domiciliu, iar în cazul în care nu se întâmplă aşa este bine să sesizaţi instanţa.
- dacă copiii au împlinit vârsta de 10 ani, vor fi aduşi în instanţă pentru ca judecătorul să vorbească cu ei..
III) Despre probe
Art. 190 Cod. proc. civ. prevede că în procesele de divorţ pot fi martori rudele părţilor exceptand descendenţii acestora. După caz, se mai pot folosi acte, expertize etc. Interogatoriul nu se poate folosi pentru cererea de desfacere a căsătoriei, ci doar pentru cererile accesorii:
· încredinţarea copiilor,
· stabilirea pensiei de întreţinere,
· partaj.
IV) Incredinţarea copilului
Incredinţarea copilului depinde de mai mulţi factori:
- vârsta acestuia
- situaţia materială a părinţilor
- probitatea morală a părinţilor
- mediul în care fiecare părinte ar urma să crească copilul
- atitudinea fiecarui părinte faţă de copil în perioada anterioară introducerii acţiunii de divorţ
- opţiunea copilului (când acesta are mai mult de 10 ani).
Rolul judecatorului este de a încredinţa copiii părintelui care îi poate asigura cele mai bune condiţii acestora.
V) Pensia de întreţinere
După încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, la solicitarea acestuia, celălalt va fi obligat de către instanţă la plata unei "pensii alimentare", obligaţie care va dura până la terminarea studiilor, cel tarziu până la împlinirea vârstei de 26 ani. Cuantumul acesteia depinde de numărul de copii:
· pentru un copil - cel mult un sfert din venitul net al părintelui obligat la plata pensiei;
· pentru doi copii - cel mult o treime din venitul net al părintelui respectiv
· mai mulţi copii - cel mult jumătate din venitul net.
Dar nu doar copiii pot beneficia de pensie de întreţinere. Art. 41 din Codul Familiei prevede:
"Până la desfacerea căsătoriei în condiţiile prevăzute la art. 39 (căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă), soţii îşi datorează întreţinere.
VI) Soţul divorţat are dreptul la întreţinere,
dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei;
daca incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la data desfacerii căsătoriei, însă numai daca incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.
Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. 2 poate fi stabilită până la o treime din venitul net din muncă al soţului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net din muncă al soţului obligat la plată.
Când divorţul este pronunţat numai din vina unuia dintre soţi, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 şi 3 decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
În toate cazurile, dreptul la întreţinere încetează prin recăsătorirea soţului îndreptăţit să o primească".
Atentie! Este important ca solicitarea pensiei de întreţinere să fie menţionată în acţiunea de divorţ, deoarece, în caz contrar, există posibilitatea ca instanţa să nu ia în considerare o cerere ulterioară.
f) Cum alegi un „avocat bun” (ca avocat consider ca toti colegii mei, avocati, sunt buni profesionisti)
Dacă divorţul este de comun acord, iar cei doi soţi s-au inţeles asupra tuturor apectelor legate de această decizie, situaţia se poate finaliza cu bine şi fără avocat, (daca insa doriti sa va asigurati ca nu veti avea nici o „durere de cap” atunci puteti/este recomandat sa apelati la serviciile avocatului, este optiunea dumnevoastra, daca alegeti sa va rezolvati singuri problemele sau apelati la un avocat care sa va reprezinte pe amandoi)
În caz contrar, dacă unul dintre soţi este împotrivă, pentru ca divorţul să decurgă fără complicaţii este esenţială/importanta implicarea unui avocat, cu experienţă în divorţuri.
g) După divorţ - partajul
Toate bunurile materiale care se obţin în timpul căsătoriei aparţin în proprietate comună ambilor soţi, exceptând moştenirile, premiile, recompensele - acestea fiind considerate bunuri proprii ale celui care le-a primit. După rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ se realizează partajul, iar fiecare soţ se prezuma ca are dreptul la jumătate din totalitatea acestor bunuri.
Dacă cei doi soţi nu au stabilit de comun acord cum să împartă bunurile, instanţa va solicita efectuarea unui expertize şi va decide modul de împărţire.
h) Divortul poate fi/trebuie depasit cu bine
Principala problemă cu care se confruntă cel care divorţează este simţământul pierderii: a încrederii în sine şi în ceilalţi, a afecţiunii, de multe ori a anturajului. Divorţul duce la schimbarea planurilor de viitor şi la reorganizarea întregii vieţi. La acestea se adaugă de foarte multe ori simţământul de vină, mai ales în cazul în care cuplul are copii.
Există câteva repere care pot să favorizeze depăşirea cu bine a divorţului.
Înţelegerea situaţiei - este normal ca despărţirea şi procedura complicată a divorţului să producă suferinţă, este normal să producă teamă. Important este ca acestea să nu depăşească limita. Cei afectaţi de divorţ se simt de obicei mult mai vulnerabili decât sunt în realitate.
Acceptarea realităţii şi evitarea autocompătimirii sunt foarte importante.
Existenţa unui grup de suport - familie, prieteni - este foarte important ca persoana afectată de divorţ să nu se simtă singură, să ştie că are pe cine conta.
i) De ce divorteaza sotii ?
Să incepem cu ,....inceputul: de ce ne căsătorim? Din dragoste, din interes, din naivitate, din comoditate, poate chiar din curiozitate sau grabă etc.... Iată cel puţin tot atâtea motive din cauza cărora divorţăm.
Dragostea se poate stinge sau poate fi o iluzie. Iar mulţimea de probleme şi probe la care este supus acest sentiment pe durata unei vieţi în doi ori va produce o întărire continuă sau o alterare a relaţiei.
Multe dintre aceste probleme sunt arhicunoscute, dar am să amintesc câteva:
Compromisuri – (compromisul are si valente pozitive , nu doar negative, retineti acest aspect) fiecare membru al cuplului iese vrând-nevrând din spaţiul său de comfort creat de un cadru familial, de o viaţă cunoscută, renunţă la obiceiurile zilnice în favoarea unor compromisuri, acceptă şi îşi însuşeşte un nou stil de viaţă, adoptă alte reguli.
Toate acestea, dacă vin brusc, îi pot face vulnerabili pe cei doi, deveniţi acum o familie. În plus, sunt situaţii în care doar unul dintre soţi face aceste compromisuri, încercând să se adapteze la cerinţele celuilalt, iar aceasta duce la frustrari care deteriorează in timp relaţia.
Celălalt se schimbă - ştim cu toţii că oamenii se schimbă de-a lungul timpului, iar aceasta poate fi o nouă sursă de conflicte.
Lipsa timpului - cum ştim că ne aflăm în secolul vitezei, aceasta este destul de des întâlnită: amândoi cu serviciu stabil şi mulţi prieteni de mulţumit. Eventual şi un serviciu suplimentar care să îi ajute să achite onorabil toate dările şi taxele care îi presează. Datorită limitarea timpului liber, cei doi soţi se pot trezi la un moment dat că abia se mai cunosc, iar dragostea dintre ei s-a pierdut undeva... în timp.
Interesele... despre ele ştim cu toţii. Atunci când sunt prezente doar la una din părţile implicate, rezultatul poate fi divorţul. Nu se pot nega avantajele unei căsătorii, avantaje ce survin pentru ambele părţi: cineva va găti, va spăla şi călca, va face ordine, va aduce bani, va asigura protecţie etc. Mulţi, de dragul siguranţei emoţionale, poate şi financiare, de dragul comodităţii fac rost de un act de la primărie. Unii dintre aceştia constată la un moment dat că această situaţie nu le oferă satisfacţiile aşteptate, iar alţii îşi dau seama că sunt folosiţi pentru aceste avantaje - în consecinţă renunţă la actul de la primărie, preferând actul de la judecătorie.
Imaturitate sentimentală - naivitatea corelată cu o curioziatate în ceea ce priveşte căsătoria poate face lucrurile să se precipite nejustificat. Astfel se pot lua hotărâri care nu se bazează pe nimic solid şi cum ştim că o casă cu o temelie îndoielnică se va dărâma până la urmă, aşa putem şti şi despre o căsătorie făcută dintr-un moft că se va destrăma.
Când într-o relaţie predomină una sau mai multe dintre probleme descrise mai sus, datorită instinctului de echilibru va exista o incercare de compensare, de echilibrare. În acest fel se poate ajunge la consum de alcool, la violenţă, la neglijenţă, la infidelitate ............... .......... .................. ......... ...........................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
.......................
În continuare, totuşi, noi continuăm să credem în căsnicii “fericite până la adânci bătrâneţi” şi ne-am dori să auzim de cât mai puţine pronunţări pro divorţ în instanţă. Cu siguranţă răspunsurile la întrebarea “cum să evit un divorţ” se afla în noi toţi, ceea ce ne lipseşte de obicei este dorinţa de a le căuta şi de a le găsi la timp.
După divorţ, bărbaţii duc o viaţă haotică, iar femeile cad în depresie
Potrivit psihologilor bărbaţii divorţaţi tind să ducă o viaţă haotică, în comparaţie cu cei căsătoriţi. În schimb, femeile divorţate se pot simţi dezorientate. Multe dintre ele caută ajutor medical pentru depresie, insomnii şi tulburări alimentare, mai ales în primele faze ale separării.
Deşi unii tineri proaspăt divorţaţi se pot agăţa cu nerăbdare de independenţa care le lipsise anterior, mulţi simt o frică profundă de a fi total singuri.
Există însă şi cupluri care un mariaj fericit, si ne dorim/le dorim sa fie cat mai multe ! Secretul este comunicarea şi capacitatea de a rezolva împreună conflictele inerente căsniciei.
marți, 16 august 2011
ATENTIE LA DIFUZAREA MONITORULUI OFICIAL DIN 27.IULIE.2011
Pe 4 august a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr 554 din 4 august 2011 Hotararea Guvernului nr. 750/2011 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 358/1991 privind infiintarea si organizarea Regiei Autonome “Monitorul Oficial”.
Acest act normativ modifica HG nr. 358/1991, cea care stabileste functionarea Regiei Autonome “Monitorul Oficial”.
Unul dintre cele mai importante aspecte modificate se refera la interdictia de a copia, transpune si difuza publicatia Monitorul Oficial, "inclusiv pe internet". Precizarea oficiala este urmatoarea:
“Serviciul public de editare a Monitorului Oficial al Romaniei este asigurat de catre Regia autonoma si este protejat de lege. Copierea, transpunerea si difuzarea, indiferent de suport, a publicatiei Monitorul Oficial al Romaniei, in formatul protejat de lege, fara consimtamantul titularului de drepturi, sunt interzise. Este de asemenea interzisa, fara acordul titularului de drepturi, punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau alte retele de calculatoare, a produselor protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare, care apartin Regiei autonome sau a copiilor de pe acestea, indiferent de suport.”
Cititi mai jos intregul HG 554 din 4 august 2011.
Hotararea 750 din 27 iulie 2011 (Hotararea 750/2011)
pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 358/1991 privind infiintarea si organizarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial"
In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. I. -
Hotararea Guvernului nr. 358/1991 privind infiintarea si organizarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial", republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 13 aprilie 1994, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 1, alineatul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. -
Regia Autonoma «Monitorul Oficial», denumita in continuare Regia autonoma, cu sediul in municipiul Bucuresti, este infiintata si functioneaza sub autoritatea Camerei Deputatilor."
2. Articolul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 2. -
Obiectul principal de activitate al Regiei autonome il constituie productia editoriala si tipografica, precum si difuzarea publicatiilor executate, potrivit Regulamentului de organizare si functionare a Regiei autonome, prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare."
3. La articolul 3, dupa alineatul 1 se introduc doua noi alineate, alineatele 11 si 12, cu urmatorul cuprins:
"Monitorul Oficial al Romaniei, publicatia oficiala a statului roman, este organizat si functioneaza potrivit prevederilor Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei, republicata.
Serviciul public de editare a Monitorului Oficial al Romaniei este asigurat de catre Regia autonoma si este protejat de lege. Copierea, transpunerea si difuzarea, indiferent de suport, a publicatiei Monitorul Oficial al Romaniei, in formatul protejat de lege, fara consimtamantul titularului de drepturi, sunt interzise. Este de asemenea interzisa, fara acordul titularului de drepturi, punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau alte retele de calculatoare, a produselor protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare, care apartin Regiei autonome sau a copiilor de pe acestea, indiferent de suport."
4. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 4. -
Patrimoniul net al Regiei autonome este de 165.898,6 mii lei, stabilit pe baza situatiilor financiare intocmite la data de 31 decembrie 2010."
5. Articolul 6 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 6. -
Activitatea Regiei autonome se desfasoara in sediul aflat in municipiul Bucuresti, Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, si in subunitatea - punctul de lucru din municipiul Bucuresti, sos. Panduri nr. 1, bl. P.33, sectorul 5.
Regia autonoma poate infiinta filiale, unitati si subunitati, puncte de lucru, sectii, potrivit legii."
6. Articolul 7 se abroga.
7. Articolul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 8. -
Conducerea Regiei autonome este asigurata de catre consiliul de administratie. Presedintele consiliului de administratie este directorul general al Regiei autonome, desemnat de catre membrii acestuia si numit de catre secretarul general al Camerei Deputatilor prin ordin."
8. Articolul 10 se abroga.
9. La anexa, articolul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. -
Regia Autonoma «Monitorul Oficial», denumita in continuare Regia autonoma, este persoana juridica ce desfasoara activitate de interes public national, sub autoritatea Camerei Deputatilor, functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara si isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile legale in vigoare si cu prezentul regulament."
10. La anexa, articolul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 2. -
Activitatea Regiei autonome se desfasoara in sediul aflat in municipiul Bucuresti, Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, si in subunitatea - punctul de lucru din municipiul Bucuresti, sos. Panduri nr. 1, bl. P.33, sectorul 5."
11. La anexa, articolul 3 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 3. -
Obiectul de activitate al Regiei autonome il constituie:
a) editarea si tiparirea Monitorului Oficial al Romaniei, partile I-VII, in conformitate cu prevederile Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei, republicata, precum si potrivit altor acte normative;
b) elaborarea si editarea pe orice tip de suport a colectiilor legislative si a culegerilor de acte normative grupate pe domenii de activitate, in limba romana si/sau in limbi straine;
c) editarea si tiparirea de carte si presa, realizarea altor activitati de tiparire, servicii pregatitoare, legatorie si servicii conexe, reproducerea inregistrarilor;
d) stocarea si prelucrarea informatiei legislative, imprimarea materialelor destinate activitatii parlamentare;
e) realizarea de software, editarea altor produse software, consultanta in domeniul tehnologiei informatiei, prelucrarea datelor, administrarea paginilor web si portalurilor web, activitati conexe in realizarea obiectului de activitate si la comanda, alte activitati de servicii informationale;
f) repararea masinilor, echipamentelor electronice si electrice, precum si activitati de intretinere in domeniul tipografic, intermediere in comertul cu masini, echipamente, consumabile, in legatura cu obiectul de activitate;
g) comertul cu ridicata si cu amanuntul in realizarea obiectului de activitate, precum si valorificarea produselor chimice - cerneluri, adezivi, uleiuri etc. in domeniul poligrafie, cu hartie, precum si cu produse fara specializare, din domeniul de activitate al regiei;
h) comertul cu amanuntul al cartilor, ziarelor, CD-urilor si DVD-urilor in magazine specializate si nespecializate, standuri, chioscuri, piete, prin internet, precum si in afara acestora;
i) activitati de distributie si expeditie a bunurilor realizate, transportul acestora si transport in realizarea obiectului de activitate;
j) activitatile de testare si analize tehnice, cercetare, activitati de formare si perfectionare profesionala, precum si alte forme de invatamant, in conditiile legii, care au legatura cu obiectul de activitate;
k) activitatile de promovare si publicitate a produselor si activitatii proprii, consultanta in domeniul relatiilor publice si al comunicarii, in legatura cu obiectul de activitate;
l) activitatile de inchiriere a bunurilor proprii, masini, echipamente si alte bunuri tangibile, precum si a imobilelor proprietatea Regiei autonome;
m) organizarea de expozitii, targuri, congrese si intruniri in legatura cu obiectul de activitate sau cu domenii conexe;
n) activitatile de arhiva si biblioteca in legatura cu obiectul de activitate, activitati de servicii, suport pentru intreprinderi, in legatura cu obiectul de activitate."
12. La anexa, articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 4. -
Patrimoniul net al Regiei autonome este de 165.898,6 mii lei, stabilit pe baza situatiilor financiare intocmite la data de 31 decembrie 2010."
13. La anexa, articolul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 5. -
Regia autonoma este proprietara imobilelor dobandite potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2000 privind aprobarea achizitiei unui spatiu de catre Regia Autonoma «Monitorul Oficial», aprobata cu modificari prin Legea nr. 196/2000, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2001 privind aprobarea achizitiei unui imobil de catre Regia Autonoma «Monitorul Oficial», aprobata prin Legea nr. 658/2001, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2002 privind transmiterea cu plata a unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare in proprietatea Regiei Autonome «Monitorul Oficial», aprobata prin Legea nr. 576/2002, si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2011 privind transmiterea unui imobil din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome «Monitorul Oficial» in proprietatea acesteia si are in administrare imobilul proprietatea statului potrivit Hotararii Guvernului nr. 551/1992 privind transmiterea unui imobil din administrarea Societatii Comerciale «Herastrau Nord» - S.A. in administrarea Regiei Autonome «Monitorul Oficial»."
14. La anexa, articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 10. -
Consiliul de administratie are urmatoarele atributii principale:
a) aproba structura organizatorica si functionala a Regiei autonome, numarul de posturi si Regulamentul de ordine interioara;
b) aproba infiintarea/desfiintarea de filiale, sectii, unitati, subunitati sau puncte de lucru;
c) aproba programele economice ale Regiei autonome;
d) propune si aproba, dupa caz, atragerea de surse de finantare pentru realizarea obiectului de activitate al Regiei autonome;
e) aproba preturile si tarifele pentru publicatiile, lucrarile si serviciile Regiei autonome, precum si acordarea de reduceri de preturi, potrivit legii, a perioadelor de gratie si a intinderii riscului contractual;
f) aproba bugetul de venituri si cheltuieli al Regiei autonome si situatiile financiare anuale;
g) stabileste clauzele contractului de mandat si reprezinta Regia autonoma la semnarea acestuia;
h) prezinta secretarului general al Camerei Deputatilor un raport asupra activitatii Regiei autonome in anul precedent si programul de activitate pentru anul in curs;
i) aproba propunerile de asociere cu persoane fizice sau juridice, potrivit legii, altele decat cele stabilite de legislatia in domeniul achizitiilor publice;
j) aproba planul de investitii anual;
k) aproba scoaterea din functiune si casarea mijloacelor fixe, modalitatea de amortizare a activelor corporale si necorporale;
l) hotaraste in toate problemele privind activitatea Regiei autonome, cu exceptia celor date in competenta altor autoritati, potrivit legii."
15. La anexa, articolele 13 si 14 se abroga.
16. La anexa, articolul 15 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 15. -
Regia autonoma intocmeste anual bugetul de venituri si cheltuieli, care se aproba de Guvern, precum si situatii financiare anuale in conformitate cu reglementarile contabile conforme cu directivele europene, dupa modelele stabilite de Ministerul Finantelor Publice."
17. La anexa, capitolul VII, cuprinzand articolele 18-22, se abroga.
Art. II. -
Hotararea Guvernului nr. 358/1991 privind infiintarea si organizarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial", republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 13 aprilie 1994, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.
Bucuresti, 27 iulie 2011.
Nr. 750.
SURSA :MANAGER.RO
Acest act normativ modifica HG nr. 358/1991, cea care stabileste functionarea Regiei Autonome “Monitorul Oficial”.
Unul dintre cele mai importante aspecte modificate se refera la interdictia de a copia, transpune si difuza publicatia Monitorul Oficial, "inclusiv pe internet". Precizarea oficiala este urmatoarea:
“Serviciul public de editare a Monitorului Oficial al Romaniei este asigurat de catre Regia autonoma si este protejat de lege. Copierea, transpunerea si difuzarea, indiferent de suport, a publicatiei Monitorul Oficial al Romaniei, in formatul protejat de lege, fara consimtamantul titularului de drepturi, sunt interzise. Este de asemenea interzisa, fara acordul titularului de drepturi, punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau alte retele de calculatoare, a produselor protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare, care apartin Regiei autonome sau a copiilor de pe acestea, indiferent de suport.”
Cititi mai jos intregul HG 554 din 4 august 2011.
Hotararea 750 din 27 iulie 2011 (Hotararea 750/2011)
pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 358/1991 privind infiintarea si organizarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial"
In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. I. -
Hotararea Guvernului nr. 358/1991 privind infiintarea si organizarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial", republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 13 aprilie 1994, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 1, alineatul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. -
Regia Autonoma «Monitorul Oficial», denumita in continuare Regia autonoma, cu sediul in municipiul Bucuresti, este infiintata si functioneaza sub autoritatea Camerei Deputatilor."
2. Articolul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 2. -
Obiectul principal de activitate al Regiei autonome il constituie productia editoriala si tipografica, precum si difuzarea publicatiilor executate, potrivit Regulamentului de organizare si functionare a Regiei autonome, prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare."
3. La articolul 3, dupa alineatul 1 se introduc doua noi alineate, alineatele 11 si 12, cu urmatorul cuprins:
"Monitorul Oficial al Romaniei, publicatia oficiala a statului roman, este organizat si functioneaza potrivit prevederilor Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei, republicata.
Serviciul public de editare a Monitorului Oficial al Romaniei este asigurat de catre Regia autonoma si este protejat de lege. Copierea, transpunerea si difuzarea, indiferent de suport, a publicatiei Monitorul Oficial al Romaniei, in formatul protejat de lege, fara consimtamantul titularului de drepturi, sunt interzise. Este de asemenea interzisa, fara acordul titularului de drepturi, punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau alte retele de calculatoare, a produselor protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare, care apartin Regiei autonome sau a copiilor de pe acestea, indiferent de suport."
4. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 4. -
Patrimoniul net al Regiei autonome este de 165.898,6 mii lei, stabilit pe baza situatiilor financiare intocmite la data de 31 decembrie 2010."
5. Articolul 6 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 6. -
Activitatea Regiei autonome se desfasoara in sediul aflat in municipiul Bucuresti, Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, si in subunitatea - punctul de lucru din municipiul Bucuresti, sos. Panduri nr. 1, bl. P.33, sectorul 5.
Regia autonoma poate infiinta filiale, unitati si subunitati, puncte de lucru, sectii, potrivit legii."
6. Articolul 7 se abroga.
7. Articolul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 8. -
Conducerea Regiei autonome este asigurata de catre consiliul de administratie. Presedintele consiliului de administratie este directorul general al Regiei autonome, desemnat de catre membrii acestuia si numit de catre secretarul general al Camerei Deputatilor prin ordin."
8. Articolul 10 se abroga.
9. La anexa, articolul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. -
Regia Autonoma «Monitorul Oficial», denumita in continuare Regia autonoma, este persoana juridica ce desfasoara activitate de interes public national, sub autoritatea Camerei Deputatilor, functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara si isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile legale in vigoare si cu prezentul regulament."
10. La anexa, articolul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 2. -
Activitatea Regiei autonome se desfasoara in sediul aflat in municipiul Bucuresti, Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, si in subunitatea - punctul de lucru din municipiul Bucuresti, sos. Panduri nr. 1, bl. P.33, sectorul 5."
11. La anexa, articolul 3 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 3. -
Obiectul de activitate al Regiei autonome il constituie:
a) editarea si tiparirea Monitorului Oficial al Romaniei, partile I-VII, in conformitate cu prevederile Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei, republicata, precum si potrivit altor acte normative;
b) elaborarea si editarea pe orice tip de suport a colectiilor legislative si a culegerilor de acte normative grupate pe domenii de activitate, in limba romana si/sau in limbi straine;
c) editarea si tiparirea de carte si presa, realizarea altor activitati de tiparire, servicii pregatitoare, legatorie si servicii conexe, reproducerea inregistrarilor;
d) stocarea si prelucrarea informatiei legislative, imprimarea materialelor destinate activitatii parlamentare;
e) realizarea de software, editarea altor produse software, consultanta in domeniul tehnologiei informatiei, prelucrarea datelor, administrarea paginilor web si portalurilor web, activitati conexe in realizarea obiectului de activitate si la comanda, alte activitati de servicii informationale;
f) repararea masinilor, echipamentelor electronice si electrice, precum si activitati de intretinere in domeniul tipografic, intermediere in comertul cu masini, echipamente, consumabile, in legatura cu obiectul de activitate;
g) comertul cu ridicata si cu amanuntul in realizarea obiectului de activitate, precum si valorificarea produselor chimice - cerneluri, adezivi, uleiuri etc. in domeniul poligrafie, cu hartie, precum si cu produse fara specializare, din domeniul de activitate al regiei;
h) comertul cu amanuntul al cartilor, ziarelor, CD-urilor si DVD-urilor in magazine specializate si nespecializate, standuri, chioscuri, piete, prin internet, precum si in afara acestora;
i) activitati de distributie si expeditie a bunurilor realizate, transportul acestora si transport in realizarea obiectului de activitate;
j) activitatile de testare si analize tehnice, cercetare, activitati de formare si perfectionare profesionala, precum si alte forme de invatamant, in conditiile legii, care au legatura cu obiectul de activitate;
k) activitatile de promovare si publicitate a produselor si activitatii proprii, consultanta in domeniul relatiilor publice si al comunicarii, in legatura cu obiectul de activitate;
l) activitatile de inchiriere a bunurilor proprii, masini, echipamente si alte bunuri tangibile, precum si a imobilelor proprietatea Regiei autonome;
m) organizarea de expozitii, targuri, congrese si intruniri in legatura cu obiectul de activitate sau cu domenii conexe;
n) activitatile de arhiva si biblioteca in legatura cu obiectul de activitate, activitati de servicii, suport pentru intreprinderi, in legatura cu obiectul de activitate."
12. La anexa, articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 4. -
Patrimoniul net al Regiei autonome este de 165.898,6 mii lei, stabilit pe baza situatiilor financiare intocmite la data de 31 decembrie 2010."
13. La anexa, articolul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 5. -
Regia autonoma este proprietara imobilelor dobandite potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2000 privind aprobarea achizitiei unui spatiu de catre Regia Autonoma «Monitorul Oficial», aprobata cu modificari prin Legea nr. 196/2000, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2001 privind aprobarea achizitiei unui imobil de catre Regia Autonoma «Monitorul Oficial», aprobata prin Legea nr. 658/2001, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2002 privind transmiterea cu plata a unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare in proprietatea Regiei Autonome «Monitorul Oficial», aprobata prin Legea nr. 576/2002, si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2011 privind transmiterea unui imobil din domeniul privat al statului si din administrarea Regiei Autonome «Monitorul Oficial» in proprietatea acesteia si are in administrare imobilul proprietatea statului potrivit Hotararii Guvernului nr. 551/1992 privind transmiterea unui imobil din administrarea Societatii Comerciale «Herastrau Nord» - S.A. in administrarea Regiei Autonome «Monitorul Oficial»."
14. La anexa, articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 10. -
Consiliul de administratie are urmatoarele atributii principale:
a) aproba structura organizatorica si functionala a Regiei autonome, numarul de posturi si Regulamentul de ordine interioara;
b) aproba infiintarea/desfiintarea de filiale, sectii, unitati, subunitati sau puncte de lucru;
c) aproba programele economice ale Regiei autonome;
d) propune si aproba, dupa caz, atragerea de surse de finantare pentru realizarea obiectului de activitate al Regiei autonome;
e) aproba preturile si tarifele pentru publicatiile, lucrarile si serviciile Regiei autonome, precum si acordarea de reduceri de preturi, potrivit legii, a perioadelor de gratie si a intinderii riscului contractual;
f) aproba bugetul de venituri si cheltuieli al Regiei autonome si situatiile financiare anuale;
g) stabileste clauzele contractului de mandat si reprezinta Regia autonoma la semnarea acestuia;
h) prezinta secretarului general al Camerei Deputatilor un raport asupra activitatii Regiei autonome in anul precedent si programul de activitate pentru anul in curs;
i) aproba propunerile de asociere cu persoane fizice sau juridice, potrivit legii, altele decat cele stabilite de legislatia in domeniul achizitiilor publice;
j) aproba planul de investitii anual;
k) aproba scoaterea din functiune si casarea mijloacelor fixe, modalitatea de amortizare a activelor corporale si necorporale;
l) hotaraste in toate problemele privind activitatea Regiei autonome, cu exceptia celor date in competenta altor autoritati, potrivit legii."
15. La anexa, articolele 13 si 14 se abroga.
16. La anexa, articolul 15 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
"Art. 15. -
Regia autonoma intocmeste anual bugetul de venituri si cheltuieli, care se aproba de Guvern, precum si situatii financiare anuale in conformitate cu reglementarile contabile conforme cu directivele europene, dupa modelele stabilite de Ministerul Finantelor Publice."
17. La anexa, capitolul VII, cuprinzand articolele 18-22, se abroga.
Art. II. -
Hotararea Guvernului nr. 358/1991 privind infiintarea si organizarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial", republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 13 aprilie 1994, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.
Bucuresti, 27 iulie 2011.
Nr. 750.
SURSA :MANAGER.RO