joi, 18 august 2011

CE ESTE DIVORTUL ?

Explicatii am putut culege de la dmna. av.
DIVORŢUL...



Condiţiile în care se poate divorţa
Cererea de divort va contine:
La acţiune se ataşează o serie de acte:
Cererea reconvenţională - când soţul pârât devine reclamant
Desfăşurarea procesului de divorţ
I. La primul termen

II. La următoarele termene

III. Despre probe

IV. Incredinţarea copilului

V. Pensia de întreţinere

VI. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere,

Cum alegi un „avocat bun” (ca avocat consider ca toti colegii mei, avocati, sunt buni profesionisti)
După divorţ - partajul
Divortul poate fi/trebuie depasit cu bine
De ce divorteaza sotii ?






Divorţul este o experienţă traumatizantă, iar necunoaşterea procedurii juridice poate să ducă la complicaţii urmate de efecte negative.
Desfacerea căsătoriei se poate face în aceste condiţii:

· decesul unuia dintre soţi,

· declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi

· sau prin divorţ.

Divortul constituie procedura de desfacere a casatoriei cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Divorţul este un rezultat al voinţei unuia dintre soţi, atunci când există motive temeine pentru care căsnicia nu mai poate continua. Dar nu este suficient ca unul dintre soti doar să dorească acest lucru.

Dacă ambii soţi sunt de acord, procedura este simplă, iar procesul va dura puţin şi fără complicaţii. Însă sunt situaţii în care celălalt partener este împotriva divorţului, iar în acest caz este nevoie ca în instanţă să se demonstreze că relaţia respectivă nu mai poate continua.

Sunt şi situaţii în care ambii soţi vor să divorţeze, dar fiecare încearcă să convingă instanţa că celălalt este vinovat, dorind în acest fel să fie favorizat în ceea ce priveşte încredinţarea copiilor şi să obţină pensie de întreţinere.



Puterea de a desface casatoria prin divort, nu o au decat instantele judecatoresti. Prin urmare, procedura de desfacere a casatoriei este una judiciara care trebuie sa se desfasoare dupa regulile acesteia.

Astfel, trebuie ca mai intai partea reclamanta sa formuleze o cerere de divort in baza careia instanta va putea pronunta divortul.



a) Condiţiile în care se poate divorţa
Art. 38, Codul Familiei: "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive întemeiate, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt indeplinite următoarele condiţii:

a. până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.

b. nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.

Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei.

La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor".


Introducerea acţiunii de divorţ
Pentru declanşarea procedurii de desfacere a căsătoriei trebuie introdusă acţiunea de divorţ.



b) Cererea de divort va contine:

· numele, prenumele si domiciliul/adresa reclamantului;

· numele, prenumele si domiciliul/adresa (sau locuinta) partii reclamate (numita parat);

· data şi locul unde a fost încheiată căsătoria

· date privind copiii: dacă există - numele şi data naşterii acestora; dacă nu există - se menţionează acest lucru.

· obiectul cererii care va contine obligatoriu solicitarea ca instanta sa desfaca mariajul incheiat intre parti, precum si, dupa caz, cererea de incredintare a copiilor minori rezultati din casatorie, obligarea parintelui care nu are minorii in ingrijire la pensie de intretinere in favoarea acestora,

· date cu privire la nume, dacă se solicită păstrarea numelui sau revenirea la cel anterior căsătoriei

· motivele - motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie. Este indicat ca acestea să fie descrise cronologic.

Se menţionează dacă au existat acte de violenţă morală sau fizică, dacă soţul pârât manifesta dezinteres pentru viaţa de familie, dacă întreţinea relaţii extraconjugale, comportarea imorala a sotului, concubinajul cu o alt/a partener/a, dacă era consumator/oare de băuturi alcoolice, alcoolismul, rele tratamente, parasirea domiciliului conjugal, neindeplinirea obligatiilor conjugale, dacă au existat despărţiri/separatii, etc.

· mijloacele de proba (inscrisuri, martori si alte probe permise de lege) de care reclamantul intelege sa se foloseasca

· semnatura acestuia .





Soţul reclamant trebuie să depună personal acţiunea la judecătorul de serviciu de la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al soţilor, în două exemplare dacă soţii nu au copii minori şi în trei exemplare dacă au.

Există regula ca acţiunile de divorţ să fie depuse direct la Preşedintele sau Vicepresedintele Judecătoriei.




c) La acţiune se ataşează o serie de acte:

- certificatul de căsătorie în original. Dacă acesta este pierdut sau este reţinut de către soţul care nu este de acord cu divorţul, este nevoie ca persoana în cauză să se adreseze serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria şi să solicite un duplicat.

- copiile actelor de naştere ale copiilor (când e cazul)

- certificate medico-legale (când e cazul). Este recomandabil ca acestea să nu se depună în original, pentru a evita sustragerea/pierderea lor.

- chitanţa doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru. Taxa judiciară de timbru este de 40 lei ron, dacă cererea se întemeiază pe art.38 alin.1 şi 2 din Codul Familiei şi 8 lei ron, dacă este întemeiată pe art.38 alin.3 din Codul fam. sau dacă soţul reclamant nu are venituri.

Acestă taxă se plăteşte la CEC, în contul judecătoriei la care se introduce acţiunea de divorţ.

La art. 38 alin. 3 Cod. fam. se pot încadra situaţiile în care oricare dintre soţi suferă de o afecţiune care împiedică continuarea căsătoriei sau soţul pârât...

... suferă de alienare mintală cronică sau debilitate mintală cronică;

... a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească definitivă sau s-a stabilit în străinătate părăsindu-şi partenerul de viaţă;

... a fost condamnat pentru tentativă sau complicitate la tentativă de omor împotriva soţului reclamant, a favorizat pe cei care au comis astfel de fapte, i-a provocat vătămări grave soţului reclamant;

... a fost condamnat pentru infracţiuni privitoare la viaţa sexuală,

... a fost condamnat, pentru una sau mai multe infracţiuni, să execute o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 3 ani (alte infracţiuni decât cele prevăzute anterior), iar cererea de divorţ a fost indrodusă în timpul executării pedepsei.


d) Cererea reconvenţională - când soţul pârât devine reclamant
Soţul pârât poate să reacţioneze la cererea de chemare în judecată prin introducerea cererii reconvenţionale, în special dacă doreşte să solicite desfacerea căsătoriei din vina soţului reclamant.

Art. 608 alin. 1. Cod. procedura civilă prevede că cererea reconvenţională privind divorţul poate fi introdusă până în prima zi de infăţişare şi trebuie să fie în legătură cu ceea ce s-a întâmplat până la acea dată. Pentru faptele săvârşite de reclamant după această dată, soţul pârât poate să facă cerere reconvenţională până la începerea dezbaterilor pe fond în cererea reclamantului. În situaţia în care motivele au apărut după începerea dezbaterilor pe fond sau în timp ce judecata se afla în apel, pârâtul poate să introducă cererea la instanţa competentă pentru judecarea apelului.


e) Desfăşurarea procesului de divorţ
În procesele de divorţ, soţii pot fi asistaţi de avocat, dar nu pot fi reprezentaţi, astfel că trebuie să se prezinte personal la fiecare termen.

Sunt prevazute, strict, urmatoarele excepţii:

· unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate,

· dacă este pus sub interdicţie,

· dacă suferă de o afecţiune gravă

· dacă şi-a stabilit domiciliul în străinătate.

I) La primul termen

- prezenţa reclamantului este esenţială, deoarece în lipsa acestuia acţiunea de divorţ va fi respinsă, considerându-se că a renunţat la judecată.

- reclamantul arată care sunt dovezile pe care le va folosi pentru a dovedi acţiunea: martori (pot să fie rude), acte.

- pârâtul, poate solicita amânare pentru a-şi angaja apărător.

Atenţie! Se întâmplă ca, de multe ori, soţul care este împotriva divorţului să ceară amânări repetate, prelungind în acest fel procesul. Legea prevede posibilitatea amânării judecăţii în anumite situaţii:

Se poate solicita amânare pentru lipsă apărător doar o singură dată. Alte motive pentru amânare pot fi:

· probleme grave de sănătate (dovedite cu acte medicale) care împiedică prezenţa părţii la proces,

· lipsa unui martor,

· necesitatea efectuării unei expertize, etc.

În cazul în care una dintre părţi cauzează prejudicii celeilalte prin amânare (amânări succesive, tergiversarea procesului prin amânări), partea afectată (indiferent dacă este pârât sau reclamant) poate solicita despăgubiri (art. 154 C. proc. civ).

- dacă divorţul este prin acordul ambelor părţi şi sunt îndeplinite condiţiile art. 38 din Codul Familiei (a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie) acţiunea rămâne în pronunţare.



II) La următoarele termene

- are loc audierea martorilor.

- dacă soţii au copii, va fi implicată şi autoritatea tutelară, aceasta realizând o anchetă socială la domiciliul părţilor.

Atenţie! Este important ca ancheta să aibă loc la domiciliu, iar în cazul în care nu se întâmplă aşa este bine să sesizaţi instanţa.

- dacă copiii au împlinit vârsta de 10 ani, vor fi aduşi în instanţă pentru ca judecătorul să vorbească cu ei..


III) Despre probe
Art. 190 Cod. proc. civ. prevede că în procesele de divorţ pot fi martori rudele părţilor exceptand descendenţii acestora. După caz, se mai pot folosi acte, expertize etc. Interogatoriul nu se poate folosi pentru cererea de desfacere a căsătoriei, ci doar pentru cererile accesorii:

· încredinţarea copiilor,

· stabilirea pensiei de întreţinere,

· partaj.


IV) Incredinţarea copilului
Incredinţarea copilului depinde de mai mulţi factori:

- vârsta acestuia

- situaţia materială a părinţilor

- probitatea morală a părinţilor

- mediul în care fiecare părinte ar urma să crească copilul

- atitudinea fiecarui părinte faţă de copil în perioada anterioară introducerii acţiunii de divorţ

- opţiunea copilului (când acesta are mai mult de 10 ani).

Rolul judecatorului este de a încredinţa copiii părintelui care îi poate asigura cele mai bune condiţii acestora.


V) Pensia de întreţinere
După încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, la solicitarea acestuia, celălalt va fi obligat de către instanţă la plata unei "pensii alimentare", obligaţie care va dura până la terminarea studiilor, cel tarziu până la împlinirea vârstei de 26 ani. Cuantumul acesteia depinde de numărul de copii:

· pentru un copil - cel mult un sfert din venitul net al părintelui obligat la plata pensiei;

· pentru doi copii - cel mult o treime din venitul net al părintelui respectiv

· mai mulţi copii - cel mult jumătate din venitul net.

Dar nu doar copiii pot beneficia de pensie de întreţinere. Art. 41 din Codul Familiei prevede:

"Până la desfacerea căsătoriei în condiţiile prevăzute la art. 39 (căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă), soţii îşi datorează întreţinere.

VI) Soţul divorţat are dreptul la întreţinere,

dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei;

daca incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la data desfacerii căsătoriei, însă numai daca incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.

Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. 2 poate fi stabilită până la o treime din venitul net din muncă al soţului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net din muncă al soţului obligat la plată.

Când divorţul este pronunţat numai din vina unuia dintre soţi, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 şi 3 decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

În toate cazurile, dreptul la întreţinere încetează prin recăsătorirea soţului îndreptăţit să o primească".

Atentie! Este important ca solicitarea pensiei de întreţinere să fie menţionată în acţiunea de divorţ, deoarece, în caz contrar, există posibilitatea ca instanţa să nu ia în considerare o cerere ulterioară.


f) Cum alegi un „avocat bun” (ca avocat consider ca toti colegii mei, avocati, sunt buni profesionisti)
Dacă divorţul este de comun acord, iar cei doi soţi s-au inţeles asupra tuturor apectelor legate de această decizie, situaţia se poate finaliza cu bine şi fără avocat, (daca insa doriti sa va asigurati ca nu veti avea nici o „durere de cap” atunci puteti/este recomandat sa apelati la serviciile avocatului, este optiunea dumnevoastra, daca alegeti sa va rezolvati singuri problemele sau apelati la un avocat care sa va reprezinte pe amandoi)

În caz contrar, dacă unul dintre soţi este împotrivă, pentru ca divorţul să decurgă fără complicaţii este esenţială/importanta implicarea unui avocat, cu experienţă în divorţuri.



g) După divorţ - partajul
Toate bunurile materiale care se obţin în timpul căsătoriei aparţin în proprietate comună ambilor soţi, exceptând moştenirile, premiile, recompensele - acestea fiind considerate bunuri proprii ale celui care le-a primit. După rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ se realizează partajul, iar fiecare soţ se prezuma ca are dreptul la jumătate din totalitatea acestor bunuri.

Dacă cei doi soţi nu au stabilit de comun acord cum să împartă bunurile, instanţa va solicita efectuarea unui expertize şi va decide modul de împărţire.



h) Divortul poate fi/trebuie depasit cu bine

Principala problemă cu care se confruntă cel care divorţează este simţământul pierderii: a încrederii în sine şi în ceilalţi, a afecţiunii, de multe ori a anturajului. Divorţul duce la schimbarea planurilor de viitor şi la reorganizarea întregii vieţi. La acestea se adaugă de foarte multe ori simţământul de vină, mai ales în cazul în care cuplul are copii.

Există câteva repere care pot să favorizeze depăşirea cu bine a divorţului.

Înţelegerea situaţiei - este normal ca despărţirea şi procedura complicată a divorţului să producă suferinţă, este normal să producă teamă. Important este ca acestea să nu depăşească limita. Cei afectaţi de divorţ se simt de obicei mult mai vulnerabili decât sunt în realitate.

Acceptarea realităţii şi evitarea autocompătimirii sunt foarte importante.

Existenţa unui grup de suport - familie, prieteni - este foarte important ca persoana afectată de divorţ să nu se simtă singură, să ştie că are pe cine conta.



i) De ce divorteaza sotii ?

Să incepem cu ,....inceputul: de ce ne căsătorim? Din dragoste, din interes, din naivitate, din comoditate, poate chiar din curiozitate sau grabă etc.... Iată cel puţin tot atâtea motive din cauza cărora divorţăm.

Dragostea se poate stinge sau poate fi o iluzie. Iar mulţimea de probleme şi probe la care este supus acest sentiment pe durata unei vieţi în doi ori va produce o întărire continuă sau o alterare a relaţiei.

Multe dintre aceste probleme sunt arhicunoscute, dar am să amintesc câteva:

Compromisuri – (compromisul are si valente pozitive , nu doar negative, retineti acest aspect) fiecare membru al cuplului iese vrând-nevrând din spaţiul său de comfort creat de un cadru familial, de o viaţă cunoscută, renunţă la obiceiurile zilnice în favoarea unor compromisuri, acceptă şi îşi însuşeşte un nou stil de viaţă, adoptă alte reguli.

Toate acestea, dacă vin brusc, îi pot face vulnerabili pe cei doi, deveniţi acum o familie. În plus, sunt situaţii în care doar unul dintre soţi face aceste compromisuri, încercând să se adapteze la cerinţele celuilalt, iar aceasta duce la frustrari care deteriorează in timp relaţia.

Celălalt se schimbă - ştim cu toţii că oamenii se schimbă de-a lungul timpului, iar aceasta poate fi o nouă sursă de conflicte.

Lipsa timpului - cum ştim că ne aflăm în secolul vitezei, aceasta este destul de des întâlnită: amândoi cu serviciu stabil şi mulţi prieteni de mulţumit. Eventual şi un serviciu suplimentar care să îi ajute să achite onorabil toate dările şi taxele care îi presează. Datorită limitarea timpului liber, cei doi soţi se pot trezi la un moment dat că abia se mai cunosc, iar dragostea dintre ei s-a pierdut undeva... în timp.

Interesele... despre ele ştim cu toţii. Atunci când sunt prezente doar la una din părţile implicate, rezultatul poate fi divorţul. Nu se pot nega avantajele unei căsătorii, avantaje ce survin pentru ambele părţi: cineva va găti, va spăla şi călca, va face ordine, va aduce bani, va asigura protecţie etc. Mulţi, de dragul siguranţei emoţionale, poate şi financiare, de dragul comodităţii fac rost de un act de la primărie. Unii dintre aceştia constată la un moment dat că această situaţie nu le oferă satisfacţiile aşteptate, iar alţii îşi dau seama că sunt folosiţi pentru aceste avantaje - în consecinţă renunţă la actul de la primărie, preferând actul de la judecătorie.

Imaturitate sentimentală - naivitatea corelată cu o curioziatate în ceea ce priveşte căsătoria poate face lucrurile să se precipite nejustificat. Astfel se pot lua hotărâri care nu se bazează pe nimic solid şi cum ştim că o casă cu o temelie îndoielnică se va dărâma până la urmă, aşa putem şti şi despre o căsătorie făcută dintr-un moft că se va destrăma.

Când într-o relaţie predomină una sau mai multe dintre probleme descrise mai sus, datorită instinctului de echilibru va exista o incercare de compensare, de echilibrare. În acest fel se poate ajunge la consum de alcool, la violenţă, la neglijenţă, la infidelitate ............... .......... .................. ......... ...........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

.......................



În continuare, totuşi, noi continuăm să credem în căsnicii “fericite până la adânci bătrâneţi” şi ne-am dori să auzim de cât mai puţine pronunţări pro divorţ în instanţă. Cu siguranţă răspunsurile la întrebarea “cum să evit un divorţ” se afla în noi toţi, ceea ce ne lipseşte de obicei este dorinţa de a le căuta şi de a le găsi la timp.

După divorţ, bărbaţii duc o viaţă haotică, iar femeile cad în depresie

Potrivit psihologilor bărbaţii divorţaţi tind să ducă o viaţă haotică, în comparaţie cu cei căsătoriţi. În schimb, femeile divorţate se pot simţi dezorientate. Multe dintre ele caută ajutor medical pentru depresie, insomnii şi tulburări alimentare, mai ales în primele faze ale separării.

Deşi unii tineri proaspăt divorţaţi se pot agăţa cu nerăbdare de independenţa care le lipsise anterior, mulţi simt o frică profundă de a fi total singuri.

Există însă şi cupluri care un mariaj fericit, si ne dorim/le dorim sa fie cat mai multe ! Secretul este comunicarea şi capacitatea de a rezolva împreună conflictele inerente căsniciei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.